1. Iti multumim ca ne vizitezi! Te rugam sa te inregistrezi sau sa te autentifici pentru a participa la discutii si pentru a putea accesa forumurile disponibile doar utilizatorilor inregistrati.
    Înlătură notificare
  2. Acesta este noul forum Cutremur.net! Pentru a putea participa la discutii dar si pentru a accesa continutul rezervat membrilor va trebui sa va inregistrati din nou. Vechiul forum a fost arhivat si poate fi accesat in continuare la http://server2324.life/.
    Înlătură notificare

POVESTIRI CU TALC

Discuție în 'Cafenea' creată de anda, 10 Iun 2016.

  1. Old DG

    Old DG Member

    Floarea rosie

    Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

    Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

    Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
    copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

    Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

    Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

    „Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

    Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

    Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

    Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

    Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

    În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
    „Tu nu vrei sa desenezi?”.
    „Ba da!”, a zis baietelul.
    „Ce desen facem?”.
    „Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
    „Cum sa-l fac?” zise baietelul
    „Cum îsi place tie!” raspunse ea
    „Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
    „Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
    „Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
    „Nu stiu!” zise baietelul
    Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


    Morala?

    Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?

    Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

    Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.
     
  2. Old DG

    Old DG Member

    STAPANUL CADOULUI

    Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

    Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

    Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

    Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

    "Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
    "Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
    "La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

    In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.
     
  3. Old DG

    Old DG Member

    Batranul si nepotul

    A fost odata,tare demult,un batran...El locuia cu fiul sau, cu nora si
    nepotul.Intr-o zi sotia fiului ii spuse:

    "Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca... Asa o sa avem mai mult spatiu...", sotul initial nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins.

    Cu un carlig de lemn il luara pe Batran si il transportasera in grajd.
    Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in casa. Tatal vazandu-l il intreba :

    - La ce iti trebuie acel carlig ?

    - Pai, acum nu imi trebuie dar, si tu vei ajunge ca tataie, si atunci cu siguranta imi va trebui,raspunse copilul...

    In urmatoarea clipa Batranul fuse adus inapoi in casa si trai cele mai frumoase clipe!
     
  4. Old DG

    Old DG Member

    Legenda celor 8 minute

    Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

    Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.


    Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

    Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

    Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

    Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.

    Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

    La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

    Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.

    In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

    Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
    Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

    Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”
     
  5. Old DG

    Old DG Member

    Invata

    Invata de la apa sa ai statornic drum
    Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
    Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
    Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

    Invata de la soare cum trebuie s-apui
    Invata de la piatra cand trebuie sa spui
    Invata de la vantul ce-adie pe poteci
    Cat trebuie prin lume de linistit sa treci
    Invata de la toate ca toate sunt surori
    Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
    Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
    Invata de la nufar sa fii mereu curat
    Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
    Si du-te la furnica sa vezi povara ei
    Invata de la greier cand singur esti sa canti
    Invata de la luna sa nu te inspaimanti
    Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
    Invata de la toate ca totu-i trecator
    Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
    Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci

    Rudyard Kiplling
     
  6. Old DG

    Old DG Member

    Terapia cu apa

    Cata apa bei pe zi? Cata apa ai baut deja pana acum, cand citesti acest articol?
    Ok, ia-ti paharul cu apa langa tine si haide sa vedem de ce doctorii din lumea intreaga nu obosesc sa ne indemne: "Beti apa! Beti apa!"


    In perioada intrauterina suntem aproape in totalitate apa. Dupa ce ne nastem suntem apa peste 80%. Ca adulti, putin peste 70%. Pe masura ce imbatranim procentul acesta se micsoreaza. La 50% suntem deja morti.

    Logica cea mai simpla ne spune ca prospetime (a se citi tinerete, sanatate, vitalitate) egal APA. Exista nu mai putin de 54 de boli diferite, de la migrene si pana la forme de cancer care ar putea fi evitate daca am bea suficienta apa. Pare incredibil, dar exista medici care afirma ca aceste boli se pot ameliora si chiar vindeca astfel: cu apa!

    Cata? Doi - trei litri pe zi, spun unii.
    Altii sunt chiar mai exacti: fiecare dintrenoi ar trebui sa bea a 20-a parte din greutatea corpului sau. Sau 5%. De exemplu, daca ai 56 de kg trebuie sa bei 2,8 litri de apa pe zi pentru o sanatate buna si o tinerete indelungata.

    Bine, dar mie nu mi-e sete!
    Se poate, dar nu fiindca nu ti-ar fi. Corpul are o uluitoare capacitate de adaptare. Daca s-a obisnuit sa functioneze in conditii de apa putina nici n-o sa mai ceara!

    La fel cum daca stam intr-o camera cu un miros suparator dupa un timp totusi n-o sa-l mai simtim. Corpul a dat un semnal la inceput, dar daca mirosul e constant o sa il ignore ca sa-si poata continua alte activitati.

    La fel e si cu senzatia de sete. Dupa un timp corpul va crede ca n-are incotro si se va descurca cum poate. Dar cu pretul imbatranirii si uzurii sale premature.
    Ia gandeste-te ce ar pati o masina de spalat nevoita sa spele mereu cu mai putina apa decat a proiectat-o constructorul ei?

    Ori corpul nostru face "programe" infinit mai complexe decat o masina de spalat!

    Au, au, ma doare!...

    Creierul este 90% apa. Te doare capul sau obosesti repede dupa efort intelectual?
    Dar apa, cata bei?...

    Cartilagiile au si ele un procent mare de apa. Daca iti troznesc oasele, mai mult ca sigur e din cauza deshidratarii.

    Un medic a constatat in urma unui studiu ca 90% dintre durerile de stomac au drept cauza insuficientei apei in organism. Iar o mare parte din durerile de orice fel au aceeasi cauza.

    Asa ca a concluzionat cu umor: "Daca iei un calmant pentru durere, apa cu care bei medicamentul te ajuta mai mult decat calmantul in sine!"

    Un alt doctor a scris chiar o carte cu un titlu sugestiv "Nu esti bolnav! Doar ti-e sete..."

    Caldura mare, mon cher!
    In anotimpul calduros e si mai greu pentru corp. Ca sa isi regleze temperatura e nevoit sa piarda apa prin transpiratie. Deci, cu atat mai mult e nevoie sa ii dam destula.

    Terapia cu apa este simpla: bei un litru de apa dimineata, cu o ora inainte de a manca sau bea altceva. Iar pe parcursul zilei restul de apa pana la... cat are norma fiecare.

    Inca din primele zile vei simti, garantat, o imbunatatire a sanatatii. Mai putine toxine, o hidratare mai buna, o stare generala mai buna. Unde mai punem ca e ieftin si fara efecte secundare.

    Poate doar drumurile mai dese intre birou si toaleta. Dar asta iarasi e un lucru bun, fiindca vei combate sedentarismul! Insa asta e deja o alta poveste...
     
    Natalia apreciază asta.
  7. Old DG

    Old DG Member

    Delfin sau sticla

    Ai vazut vreodata cum se joaca delfinii?

    Nu ma refer la cei tinuti in captivitate, ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.
    Traiesc langa ocean si, din cand in cand, am privilegiul de a vedea aceste creaturi splendide printre valuri. Ei nu isi vaneaza hrana, nici nu fug de un atacator si nici nu vor sa ajunga intr- un anumit loc. Pur si simplu se distreaza. Ei inoata printre valuri, se ascund sub ele si, crede- ma, fac surfing.

    Ai vazut vreodata vreo sticla in mare?
    Stii ce se intampla cu ea. Valurile o arunca incolo si incoace, o inghit si o scuipa, iar la suprafata fac ce vor cu ea.

    Intre acestea avem si noi de ales. Intre delfin si sticla.

    Delfinii folosesc valurile.
    Ei nu pot decide cat de mari vor fi acestea cand ii vor ajunge sau cand se vor sparge, ci iau fiecare val in parte si hotarasc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom inota, iar acesta e bun de surfing.
    Ei pot hotari!

    Sticla nu!
    Valurile o arunca asa cum vor ele.
    Se afla la discretia lor si pluteste pana ce e aruncata pe plaja, respinsa de ape ca un lucru lipsit de importanta.

    Ce esti tu oare in oceanul vietii, delfin sau sticla?
    Folosesti imprejurarile, sansele in avantajul tau?
    Sau esti o sticla aruncata la intamplare, dependenta de ziua de maine, care decide in locul tau?
    Speri si in acelasi timp te temi de ghinion?
    Nu poti decide cat de mari sunt valurile sau cand si unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un invingator sau un ratat este tocmai reactia la imprejurari."
     
    Natalia apreciază asta.
  8. Old DG

    Old DG Member

    Paradoxul vremurilor noastre în istorie

    Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
    autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
    Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
    cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
    Avem case mai mari dar familii mai mici,
    Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
    avem mai multe functii dar mai putina minte,
    mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
    mai multi experti si totusi mai multe probleme,
    mai multa medicina dar mai putina sanatate.
    Bem prea mult, fumam prea mult,
    Cheltuim prea nesabuit,
    Râdem prea putin,
    Conducem prea repede,
    Ne enervam prea tare,
    Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
    Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
    Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
    Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
    Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
    Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.


    Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
    Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
    Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
    Am curatat aerul dar am poluat solul.
    Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
    Scriem mai mult dar învatam mai putin.
    Planuim mai multe dar realizam mai putine.
    Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
    Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

    Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor
    superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi, Case mai frumoase dar camine destramate.

    Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.

    Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare
    si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

    Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
    Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
    Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
    Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
    persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
    Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
    pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
    persoana nu va mai fi lânga tine.
    Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

    Octavian Paler
     
    Natalia apreciază asta.
  9. Old DG

    Old DG Member

    Praful

    Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
    Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
    Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
    Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

    Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
    Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
    Muzica de ascultat si carti de citit,
    Prieteni de iubit si viata de trait.

    Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
    Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
    O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
    Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

    Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
    Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
    Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
    Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

    Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut
    FACAND CURATENIE!
    Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
    Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
    Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
    Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
    Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:
    Viata e scurta.
    Bucurati-va din plin de ea!
    O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.
     
  10. Old DG

    Old DG Member

    Ajuta Speranta sa traiasca

    2 fete tinere imparteau aceeasi locuinta. Una din ele s-a imbolnavit grav, a facut pneumonie intr-o perioada in care nu erau descoperite medicamentele si nici un alt remediu salvator.

    Doctorul nu i-a dat mari sanse de izbanda, insa colega ei nu a vrut nicicum sa renunte la speranta ca isi va reveni!

    Fata bonava era asezata langa o fereastra si vedea un zid cu iedera pe el. Zi de zi privea acel zid, iar pe zi ce trece se intrista tot mai tare. Cand toamna veni isi dadu seama ca starea ei nu s-a imbunatatit ci s-a agravat. I-a spus prietenei sale ca atunci cand ultima frunza va cadea, ea va muri. Nu mai facea altceva decat sa numere cate frunze au mai ramas... si suspina incet... incet.

    Prietena sa incerca din rasputeri sa o incurajeze, dar nimic nu mai putea face loc sperantei.

    Undeva la parter statea un pictor batran si sarac. Fata sanatoasa, fiind si ea pictorita, il chema uneori pe batran sa-i serveasca drept model. Astfel, batranul a aflat de povestea fetei muribunde si de prezicerea ei sumbra.

    Zilele treceau... si uite asa a venit si vremea in care o singura frunza se mai zbatea de una singura in bataia biciuitoare a vantului rece de toamna. Fetele se uitau cu frica dimineata la zid! Mare le-a fost uimirea cand au vazut ca dupa o noapte zbuciumata, plina de ploaie si vant, frunza era tot acolo! Speranta renascu!

    ...batranul fu gasit mort....era ud si plin de vopsea!
    Fata sanatoase merse langa zid si vazu ca oricat de puternic era vantul frunza nu se misca!
     
    Natalia apreciază asta.

Distribuie pagina asta