1. Iti multumim ca ne vizitezi! Te rugam sa te inregistrezi sau sa te autentifici pentru a participa la discutii si pentru a putea accesa forumurile disponibile doar utilizatorilor inregistrati.
    Înlătură notificare
  2. Acesta este noul forum Cutremur.net! Pentru a putea participa la discutii dar si pentru a accesa continutul rezervat membrilor va trebui sa va inregistrati din nou. Vechiul forum a fost arhivat si poate fi accesat in continuare la http://server2324.life/.
    Înlătură notificare

Povestea mea

Discuție în 'Cafenea' creată de Raluca2, 16 Mai 2016.

  1. Raluca2

    Raluca2 New Member

    eu am aproape 20 de ani,si pana la aceasta varsta am avut un singur prieten..l-am cunoscut cand aveam 18 ani si cu el mi-am inceput si viata sexuala dupa 1 an..nu stiu ce a fost in capul meu in sufletul meu at ptr ca il acceptam pe partener asa cum era..ma jignea mereu,ma insulta..eu o persoana calma am incercat prin fapte sa-i arat ca nu procedeaza bine,l-am sfatuit sa urmeze o cariera..in aceea relatie nu pot spune ca am avut o clipa de fericire..am vrut sa pun punct de mai multe ori dar ceva ma impiedica..fostul meu prieten a tb sa plece cu serviciul in oradea si de at a incep calvarul;cand il sunam la telefon el imi rasp urat,ma jignea ma insult,asa a durat 3 luni;3 luni de chin ptr mine..

    in aceste 3 luni de suferinta m-am maturizat enorm,din fata opitmista care eram am devenit una pesimista,inchisa in mine..nu stiam cu ce am gresit fata de el,l-am intrebat..el imi rasp prin jigniri..pana cand intr-o zi chipurile imi da telefon si imi spune:"raluca a fost un test,vroiam sa ma asigur ca ma iubesti..,da vreau ca tu sa fii sotia mea"..am ramas confuza..nu stiam ce simteam ptr el,dragoste,ura..si am zis ca sa incerc sa fiu cu el in continuare sa-mi edific sentimetele..cand a venit din oradea la mine,cand ma imbratisa,saruta nu simteam nimic,nici dragoste nici ura,nici placere..poate un pic de scarba..dar mi-am zis in gand:"pot sa am aceste sentimente?"nu ma recun..au urmat 2 luni destul de placute..dar nu ma mai impresiona ceea ce facea..tot timpul imi aparea in minte cuv lui dure de la oradea..in aug in 2005 am pus punct relatiei..cum s-a intamplat..eu eram acasa cu parintii mei cand prim un telefon de la el..rasp la telefon si el imi spune da-mi-o pe mama ta..am chemat-o pe mama mea si o auzeam cand spunea:"cum vrei sa pui punct relatiei?vrei sa te muti cu servici?unde in ce oras?"..el i-a spus la telefon ca nu are rost ca nu mai vrea sa fie cu mine..l-a sunat si pe tata tot asa sa-i zica ca pune punct cu mine..a sunat din nou pe telefonul meu din nou am rasp eu,din nou a vrut cu mama si at m-am enervat tare..si am inceput sa-l injur..auzindu-ma ca-l injur el a rugat-o pe mama sa ma dea la telefon..si i-am zis niste injuraturi ca el:"eu am vrut sa pun punct intr-un mod cuvincios..si sa ramanem prieteni"si eu:"auzi ma las avortat,ce punct ai pus?cu parintii mei?dar du-te de aici..in....trebuia sa-mi fi spus mie ca pui punct relatiei.."

    Mama lui a sunat-o pe mama mea si i-a spus ca:X a fost cu Raluca ptr ca la curve dadea bani..si barem daca faceam dragoste des..o data la 3 luni,ptr ca mie imi placea sa fie ceva frumos..cu toate ca nu simteam nimic,in timpul actului imi faceam mental tema la matematica..am primit multe jigniri si mi-am zis la urm relatie pe care o s-o am nu voi mai tolera cate am tolerat in prima "relatie"
    Am crezut ca dupa ce am pus punct relatiei,viata mea se va schimba..voi pleca la buc voi avea prieteni(cu toate ca nu sunt genul de fata care sa umble cu baieti,eu caut unul si bun care sa-mi devina si sot),dar nu s-a intamplat nimic..de 1 an de zile nu am mai avut nici o relatie,nu am mai facut dragoste,nu m-am mai sarutat..nu simt nevoia sa le fac..nu simt nevoia sa fac dragoste sa fiu sarutata..bine ca in sinea mea ma doare ca nu am pe nimeni..si ma intrebam de ce este asa o prapastie mare..a trecut un an si pana acum nu am gasit,nu am fost curtata de nici un baiat..fie si asa in gluma..incerc sa-mi dezlvolt f mult latura asta a intelectului,sa devin mai buna la suflet..dar tot e ceva in mine care intreaba:"dar eu de ce nu am pe nimei..cum e sa fii iubit?"mi-e frica ca voi ramane toata viata singura,ptr ca sunt o fire mai speciala..nu-mi plac discotecile,imi place sa ma duc la biserica at cand simt nevoia,imi place sa invat singura limbi straine..fiind pictorita,avand suflet de artist nu sunt inteleasa de cei din jur..care ma injura,ma insulta..dar eu nu-i bag in seama..eu ii urmez calea,incerc sa-mi indeplinesc visele..atatea lovituri am primit in acesti 2 ani,incat numai am incredere in nimeni,decat in propriile mele puteri si in parintii mei..nu am prieteni,nu ies in oras..a ca mai vb la fac cu colegii de lucruri legate de fac e altceva..mie imi place viata culta..de cateva ori am fost invitata la ambasade,conferinte..m-am simtit f bine...

    Mi-as dori sa cun pe cineva dar parca ceva,cineva din mine imi spune:"stai nu esti pragatita.."

    Cum as putea sa-mi recapat optimismul?credeti ca fosta relatie a fost un nor negativ in viata mea,si datorita acestui lucru nu am parte de ceea ce-mi doresc de la viata?

    tb sa precizez ca nu mai simt nimic fata de fostul meu prieten
     
    Ultima editare: 17 Mai 2016
  2. vio71

    vio71 New Member

    uff.. asta da poveste lunga.. am stat ceva pana sa o citesc :doh:
    vreau doar sa iti zic ca e bine ca ai putut renunta la prietenul tau.. sincer nu stiu de ce nu ai facut-o mai devreme.. daca te jignea asa de tare.. oricum.. nu mai conteaza.. important e sa iti vezi acum de treaba.. sa faci ce tie iti place (am inteles ca pictezi).

    cat despre relatia cu un baiat... o sa vina si asta... dar am o intrebare pt tine.. de ce cauti de la varsta asta un baiat cu care sa te casatoresti? ai doar 20 de ani... vrei sa te mariti asa tanara? ai toata viata inainte.. de ce sa o limitezi de acum?

    o sa vina si vremea casatoriei.. dar pana atunci incearca ca profiti din plin de viata.
    nici eu nu sunt adepta discotecilor (tot 20 de ani am si eu) dar existe si alte forme de distractie :rolleyes:
     
  3. dulcica

    dulcica New Member

    In viata trebuie sa inveti sa ai rabdare.

    Toate la timpul lor. Ai spus ca "poate nu esti pregatita", si aveai dreptate, cand vei fi pregatita, subconstientul te va anunta cumva.

    A! Nu cumva sa te izolezi intr-o lume a ta, incearca sa ai cati mai multi prieteni, sau macar cunostinte...
     
  4. vio71

    vio71 New Member

    Pentru tine :rolleyes:

    flowers-06.jpg
     
  5. adelina

    adelina New Member

    increderea si optimismul nu se regasesc prin sfaturile celorlalti. fi impacata cu tine insati, iarta-l. singurul lucru pe care ti-l pot recomanda este sa cauti sa te bucuri de viata, de ce ai acum, sa cauti sa interactionezi cu oamenii mai mult, chiar daca nu intotdeauna va fi placut. incerederea in tine numai in tine o poti regasi. analizeaza-te, gandeste-te ce ti-ai dori pentru tine si cauta sa te dezvolti in acest sens.
    in ceea ce priveste singuratatea...te inteleg ce vrei sa spui. dar pentru tot exista momentul potrivit. ;)
     

Distribuie pagina asta