1. Iti multumim ca ne vizitezi! Te rugam sa te inregistrezi sau sa te autentifici pentru a participa la discutii si pentru a putea accesa forumurile disponibile doar utilizatorilor inregistrati.
    Înlătură notificare
  2. Acesta este noul forum Cutremur.net! Pentru a putea participa la discutii dar si pentru a accesa continutul rezervat membrilor va trebui sa va inregistrati din nou. Vechiul forum a fost arhivat si poate fi accesat in continuare la http://server2324.life/.
    Înlătură notificare

Marturii de la cutremurul din 4 martie 1977

Discuție în 'Marturii si experiente personale' creată de Alex, 10 Iun 2016.

  1. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    autor: Dodo

    La cutremurul din '77 au pierit oameni care se aflau in vizita la rude sau prieteni iar locuintele lor au ramas intacte.
    Altii au plecat dupa tigari si seismul i-a prins in strada.

    * Este cazul unui barbat care locuia in acelasi bloc cu regretata cantareata Doina Badea. El a iesit sa isi cumpere tigari de la tutungerie si in scara blocului s-a intalnit cu femeia care se intorcea de la plimbare alaturi de cei 2 copii. Pe el seismul l-a prins in strada, din cauza unui viciu iar viata ei s-a intrerupt cateva minute mai tarziu.
    * Alt caz este cel al actorului Toma Caragiu. Din cate stiu apartamentul lui a ramas intreg dar el a fugit pe scari. Dupa cum stim in cele mai multe cazuri scarile se rup caci ele nu sunt proiectate sa reziste la un cutremur major, ele trebuie sa permita elasticitatea cladirii.
    * A fost un caz extrem de mediatizat chiar si in ultimii ani despre uncopil care a supravietuit dezastrului din 1977, la blocul Scala. Copilul a fost protejat de mama si a fost gasit in viata de catre echipele de salvare.
    * O alta poveste a fost cea a lui Sorin Crainic gasit undeva in subsolul unei cladiri daramate, la cateva zile dupa cutremur. Daca nu ma insel se afla intr-un bar la blocul Dunarea.
    * Tot atunci dar in cu totul alte conditii a murit cascadorul Tudor Stavru care facea parte din echipele ce cautau supravietuitori.
     
    Ultima editare: 2 Aug 2016
  2. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    mesaj scris de: Raluca

    Copii aici o amintire a cutremurului din \'77 citita pe un alt forum (autor: Saramago, sursa: aici)


    \"Aveam 10 ani si deci eram in clasa a 3-a. Nu stiu cum erau alti baieti, dar eu eram mai precoce cred si inca doi din clasa mea, pe nume Dan si Oleg. Impreuna \"infiintasem\" A.S.U. (Agentia Secreta de Urmarire), care consta in ... a urmari fetele sa vedem \"cu care umbla\". Era o intriga \"totala\" cu biletele prin clasa, ale noastre erau codificate etc. Evident m-am convins ca Dan mintea si Mirela nu era cu Razvan etc... oricum la varsta aceea \"a fi cu cineva\" se rezuma la plimbat de mana, un pupic, \"declaratii de dragoste si de gelozie\" care imitau pe cei mari, filme etc. Toti eram pionieri, aveam lectii, ieseam la joaca serile pe strazi...
    De multe ori m-am certat cu Dan pentru ca el era gelos pe mine. Nu era din cauza fetelor, era din cauza rezultatelor la invatatura, ne cam concuram la premii. In clasa mai era o fata foarte silitoare, Marina. Ea era si un pic mai dezvoltata si ii placea de mine, pentru ca in pauzele cand nu ieseam in curte, mereu venea sa glumeasca cu mine. Faptul nu a scapat lui Dan. S-a separat din \"A.S.U.\" , asa ca ramasem doar cu Oleg. Eu nu am fost bucuros, pentru ca il considerasem prieten.
    In ziua aceea Marina a fost mai insistenta ca de obicei. A venit in pauza la mine sa ma roage sa o conduc acasa \"pentru ca vrea sa imi spuna ceva secret\". I-am spus ca poate nu a observat ca sunt destule conflicte (in certurile dintre mine si Dan se baga mereu Marina de partea mea si asta il facea si mai nervos pe Dan). Ca daca o sa ne vada ca plecam impreuna spre casa (directia opusa locuintei mele) o sa fie iarasi scandal a doua zi. Dar Marina a insistat. Era frumusica fata. Cu ochii mari si negri. Canta frumos. Imi daduse cadou de ziua mea o carte si un fular... si un pupic... Dar eu nu aveam in cap idei de continuare, mai mult ma speria ideea sa imi urmez imaginatia asupra ceea oricum parea un teritoriu rezervat celor mari. Mai mult m-a intrigat misterul din spatele cuvintelor ei, asa ca i-am raspuns: \"Bine, ramanem ultimii, mergi tu inainte spre casa un pic si eu vin dupa tine si ne intalnim dincolo de gardul scolii.\" Ne-am intalnit la locul stabilit, urma clipa mult asteptata de mine. Imi spune: \"Vreau sa iti spun la ureche... \" Mi se parea ciudat, nu era nimeni in jur sa auda. Ea se apropie ca si cum ar fi vrut sa imi spuna acel secret la ureche si... ma saruta apasat... mai adauga ca ma iubeste... Eu am ramas impietrit, cred ca eram rosu sau cine stie ce culori...era primul meu sarut de la o fata... si tot ce am reusit sa ingaim a fost o prostie, a fost exact opusul a ceea ce simteam, dar imi era frica, rusine.... \"Nu stiu, mi se pare ca e prea devreme pentru asa ceva... suntem copii... \". Am observat cum Marina dintr-o data din zambete devine trista si incepe sa planga... \"Am cumparat doua bilete la film, pentru noi doi...\" \"Nu pot, nu stiu... stai, unde pleci... mai discutam maine... \"Nu exista maine... te iubesc azi... si nu mai vreau sa te vad niciodata... \" A plecat plangand si fara sa intoarca capul. Eu ramasesem uitandu-ma lung cum ea se departa si nu puteam sa ma urnesc. As fi vrut sa alerg dupa ea si sa o consolez. Simteam ca facusem o mare prostie. Daca ar fi intors capul o singura data, as fi avut poate curajul sa fug dupa ea si cine stie ce ar fi urmat... Dar ea s-a departat si eu am ramas privind in gol multe minute dupa aceea, inca neintelegand ce mi se intamplase de fapt... Am plecat spre casa mea, ingandurat, trist si confuz...
    Am vrut sa raman singur in camera mea, nici nu am mai mancat. Am raspuns lapidar intrebarilor parintilor de genul \"cum a fost la scoala\" si am turnat o minciuna pentru a scuza intarzierea... apoi am ramas in camera mea cu ochii pe fereastra inspre directia unde nu vedeam blocul ei, dar stiam ca se afla Marina. S-a inserat, s-a intunecat... priveam peste biserica din fata blocului meu si timpul trecea pe nesimtite.
    Deodata am simtit CEVA. Era un sentiment de trezire, ca si cum deodata ALTCEVA devenise mai important decat drama acelei zile. Am simtit frica... am simtit o frica ca de o amenintare foarte mare care nu stiam de unde vine sau ce este. Am remarcat o tacere imensa... Si m-am dus in camera parintilor unde se uitau la televizor si bunica motaia pe un fotoliu si am spus cu ton ridicat ceea ce niciodata nu o sa uit: \"Afara ceva nu e in regula. Simt linistea ca dinaintea unei mari furtuni. Nu stiu ce e asta. \", dar nu am asteptat vreo reactie la cuvintele mele si am revenit in camera mea. Linistea era tot acolo si parca era si o vibratie surda... a mai durat cateva minute si s-a pornit cutremur... Era 4 Martie 1977... Am vrut sa fug in strada, dar m-a prins tata... nu m-a lasat sa plec deloc in seara aia... si eu simteam ca vroiam sa fiu cu Marina...
    Dimineata am zbughit-o... era ingrozitor ceea ce vedeam... nu era pentru ochii unui copil... blocul de mai incolo pe strada Cazarmii, bloc nou nout si inalt, se daramase ca un castel de carti de joc... se lucra cu escavatorul incet incet si era multa lume... cel mai mult m-a impresionat o mana care se vedea nemiscata la un etaj superior din ceea ce mai ramasese din cladire neprabusit. Am fugit la casa Marinei, prin spate unde era Opereta... era un bloc micut chiar pe colt... Se daramase pe jumate... nimeni nu stia sa spuna nimic, dar aveam o presimtire. Am fugit la scoala si am gasit-o pe diriginta plansa toata. Ea mi-a confirmat temerile. Marina era moarta. Depusa la capela la Belu. A urmat a doua zi ca toata clasa sa mergem sa \"ne luam la revedere\" de la Marina. Ni s-au impartit garoafe si urma sa trecem fiecare pe la corpul neinsufletit sa punem floarea pe el. Am vazut o femeie care plangea foarte tare. Am intrebat pe diriginta cine e acea femeie. Mi-a spus ca e mama Marinei. Eu nu o stiam. Mi-a spus ca si tata ei e acolo... Am intrebat cum de ei au ramas in viata. Mi-a spus ca au scapat ca au fost la cinema... Am trecut sa pun floarea... era desfigurata, cusuta... si m-am aplecat si am sarutat-o pe buze si... am fugit si m-am ascuns plangand toata ziua aceea prin spatele unor copaci din cimitir...
    Apoi cand mi-am revenit si m-am gandit mai bine... am inteles... Marina avusese numai doua bilete la cinema si ea le daduse parintilor ei... \"
     
  3. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    autor: silverstar (banned)

    ..a fost primul cutremur din viata mea. Nu prea am realizat ce se intampla, decat ca m-a zguduit tare de tot. Dupa ce s-a oprit, am luat-o la fuga, pe scari, in sus, la o familie prietena si i-am intrebat ce se intampla, ce-a fost asta? Nici ei nu stiau prea bine. Probabil cutremur!... Cel mai incantat era copilul lor, un pusti, pe atunci de vreo 4, 5 ani care privea fascinat cum se clatina lustra...
    Un alt amanunt pe care mi-l amintesc: la TV rula filmul iugoslav \"Dulce si amar...\"
    Peste hainele \"de seara\", vreau sa spun pijamale, ne-am pus paltoanele, era frig afara, si-am pornit prin oras, pana dimineata. Pe atunci locuiam la Vaslui. Strazile erau pline de oameni. Nu am realizat dimensiunea dezastrului decat a doua zi, pe lumina. Tot ce era vechi, era daramat. Ce-a mai ramas, a fost daramat pe NV, ca sa se ridice ceva nou.
    Din oras a murit o femeie. Atat! Era vanzatoare intr-un magazin, tocmai se pregateau sa plece acasa cand, pe durata cutremurului, ea a tasnit afara din magazin chiar in momentul cand se desprindeau caramizi. O caramida i-a picat in cap si a murit pe loc.
    Concluzia? O nenorocire nu vine niciodata singura...
    Apoi, de la Bucuresti au fost aduse trupurile unei familii tinere care au murit intr-unul din blocurile catute.
    In rest, folclor, cum am mai spus. Nimic despre victime, morti, pagube. Fara imagini ca si cum ar fi fost o rusine ca o catastrofa naturala a trecut granitele unui stat comunist si a facut ravagii.
    La radio, timp de 40 de zile, s-a dat doar muzica simfonica. La TV se aratau imagine de pe santierele de reconstructie, dar au murit niste artisti atunci ... pe mai tarziu. trebuie sa inchid.
     
  4. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    autor: Iepurila

    Pe mine cutremurul din \'77 m-a scapat de invatat lectia la istorie. Eram disperat, n-aveam nici un chef si doream sa se intample ... ceva ... sa scap. Si ceva s-a si intamplat. Sper ca n-am puteri paranormale...
    Pe atunci locuiam la parter intr-o casa cu un etaj despre care nu stiam cat e de rezistenta. Casa avea o crapatura si cand eram mic tot intrebam: \"De ce e zidul crapat aici?\" si mi se raspundea: \"De la cutremur, din \'40\". Si asa am invatat ce-i aia cutremur. Ce n-am invatat atunci era ca cel din \'40 nu a fost ultimul. Mai stiam eu ceva de cel din 1802 ca intrebam: \"Dar altul inainte a mai fost?\" Si nimeni nu stia. Asa ca nu prea ma asteptam sa mai vina unul.
    Cand a inceput, adapostit sub masa, m-am gandit imediat la acea crapatura. Am simtit intai miscarile pe verticala, apoi, inainte de a se termina cele verticale au inceput si cele orizontale... nu se mai termina. Apreciez acum din amintiri amplitudinea miscarilor orizontale cam de 20 cm si frecventa cam de 2Hz dar este imposibil pentru ca asta corespunde unei acceleratii de 3g. Mama, foarte speriata de cutremure, stia lectia din \'40: sub tocul usii. Pisica iesise afara asa cum iesise si pana atunci de nenumarate ori asa ca n-am avut posibilitatea sa-i urmaresc comportamentul. In timpul cutremurului s-a oprit lumina; nu imediat, cam dupa 20 de secunde.
    Dupa cutremur am gasit apa oprita si flacara de la aragaz stinsa - precizez ca aveam aragaz cu butelie. Bineinteles am oprit imediat gazul dar am ramas cu intrebarea cum s-a stins focul.
    Am incercat sa dam telefon dar nu aveam ton. Telefoanele mergeau dar erau suprasolicitate. Intr-un tarziu am primit un telefon de la un coleg care locuia pe strada Paleologu nr. 3 (fost cu bulina rosie) care m-a intrebat daca s-a daramat scoala.
    M-am uitat pe geam; autobuzele circulau deviat. Am vrut sa ies afara sa vad orasul dupa cutremur. Nu m-au lasat parintii ca daca mai vine unul, ca daca imi cade in cap ceva de pe casa.
    Nu am avut aproape nici o paguba, doar o farfurioara sparta. Vecinul de la etaj a aruncat insa la gunoi o galeata plina de cioburi.
    Incredibil dar ... ne-am culcat si am reusit sa dormim!!! A doua zi m-am dus normal la scoala, evident cu lectia la istorie neinvatata. Nu ne-au lasat sa intram ca nu se stia sigur daca scoala prezinta siguranta. Am plecat prin oras si abia atunci am vazut nenorocirea.
    Mai bine luam nota mica la istorie.

    In zilele care au urmat a fost o minivacanta. Nu mai tin minte cat a durat. 2-3 zile poate. Am tot umblat prin oras. Am vazut multe constructii care nu aveau nimic. Am vazut blocuri prabusite, gramezi uriase de moloz langa cladiri aparent absolut nevatamate de parca cutremurul alesese sa loveasca numai in anumite puncte. Am mai observat multe cosuri daramate.
    Transportul in comun a fost puternic restructurat, multe trasee impartite in doua, unele noi, unele deviate. Unele modificari, atunci provizorii, au \"rezistat\" pana azi. Au fost construite linii provizorii de tramvai si de troleibuz, unele \"rezistand\" tot asa pana azi. La gara era lume multa. Trenurile n-au mai plecat cel putin 16 ore.
    Multe constructii au fost consolidate provizoriu cu stalpi de lemn (popi) sub partile in consola; probabil ca erau si cladiri cu popi pe dinauntru dar asta nu vedeam. Pe 26 martie a murit preafericitul Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Aparuse un banc atunci. Se zicea ca patriarhul a murit fericit ca toata lumea se sprijina pe popi. Ulterior au aparut numeroase constructii consolidate cu tiranti, niste X-uri metalice mari pe dinafara prinse cu cabluri prin interior de X-urile pereche de pe peretii vecini. Din pacate consolidarea constructiilor avariate continua si astazi, mi se pare Spitalul de Urgenta Floreasca este inca in curs de consolidare si in biserica Rusa schela este instalata in interior si se spera sa se consolideze turla.
     
  5. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    autor: sorinas (banned)

    4 martie 1977

    O zi de primavera, relativ calda din cate imi aduc eu aminte.
    Inseara zilei de 4martie, imi facusem temele, fiind elev la acea data, si ca de obicei ,cam ora 9 era ora de somn.
    Mama mea viziona acel film bulgaresc, a carui denumire imi scapa in acest moment.
    Nu am apucat sa adorm bine, eram putin atipit, si la un moment dat am simtit cum totul in jur incepe sa se legene, sa se miste.
    Mama s-a aruncat asupra mea , stand in maini si in genunghi si-mi soptea mereu este cutremur, se termina acum,nu este nici o problema, stai linistit;
    Aceleasi cuvinte le-am auzit pana in momentul in care cutremurul a incetat..
    In acel haos, in timpul seismului , am observat si eu la un moment dat ca apartamentul , de fapt blocul se apleca atat de tare, incat atingea plopii din fata lui (la cativa metri de bloc , aprox. 2-3m erau niste plopi care erau aproape cat inaltimea blocului la acea vreme ) de fapt de cateva ori au si lovit cu crengile lor in geam..
    In cateva clipe(care mie mi s-a parut totusi destul de mult) totul s-a terminat.
    Toata lumea a iesit afara, bineinteles si noi , si am discutat despre grozavia care ne lovise.
    Era primul seism major dupa cel din 1940, pe care de altfel multa lume nu-l cunostea.
    Am stat afar aprox 3-4 ore, dupa care incet incet am inceput toti sa mergem in casa, si numai somn nu s-a numit in acea noapte, in care toata lumea de afara discutate ca va mai fi cel putin o replica la seismul care deja avusese loc.
    A doua zi dimineata am mers la scoala, si acolo stupoare, nu ne primeau la cursuri!
    Am fost imediat directionati spre casele noastre , si ajungand acasa am realizat grazavia dezastrului!!!
    Blocul era crapat pe afara bine de tot la etajul 1-2 , pe casa scarii era aceeasi situatie, se vedeau armaturile scarilor la toate imbinarile, iar cei de la etajele 1-2 au avut peretii crapati foarte rau, se putea vedea la vecini; erau crapaturi si la etajele superioare, dar nu asa dramatice.
    Ajungand acasa, am ascultat stirile radio, tv-ul nu functiona datorita dezastrului si a "regulilor".
    Am vizualizat la tv totusi grozaviile seismului din 04.03.2007, televiziunea a fost monotona si plina de dezinformare in acele momente, avand instructiuni probabil din partea partidului care se afla la putere, dar datorita dezastrului care a avut loc, a trebuit sa prezinte situatia reala.
    In ziua de 06.03.1977 , la orele 08.30 aveam vizitatori pe bunicii mei care erau din giurgiu, iar la momentl cutremurului se aflau acasa, la giurgiu.
    In ziua imediat urmatoare cutremurului , au plecat spre ploiesti, dar a durat ff mult ptr ca ei sa ajunga la noi, pe de o parte din cauza lipsei mijloacelor de transport , care erau insuficiente la acea data+afectate de seismul devastator, pe de alta parte datorita comunistilor care indrumau pe toti cei ce tranzitau bucurestiul sa nu spuna ce au vazut.
    Ajungand in ploiesti, in fata blocului unde locuiam bunici imei, vazand blocul asa de avariat, au avut indoieli in privinta rezistentei lui si cu greu au urcat la noi in apartament.
    Bineinteles ca ne-au solicitat tot timpul sa parasim acel bloc si sa venim la giurgiu unde ei aveau o foarte frumoasa casa, si foarte bune conditii de locuit, lucru care nu s-a intamplat.
    In scurt timp totul a inceput sa reintre in normal, datorita celor din conducerea de partid care incercau pe diverse cai sa musamalizeze urmarile acestui mare dezastru.

    Aveam 8ani, dar evenimentele mi s-au intiparit in minte asa cum au fost, si am ramas marcat pe viata ,cuteama de seisme !
    Aceasta grozavie care avea sa fie seismul din 1977 a facut multe victime, deopotriva barbati,femei si copii.
    A fost cel mai mare dezastru (dupa parerea mea) a ultimului secol.
    Am prins apoi o teama teribila de seisme.

    Anul acesta se implinesc 30 de ani de la dezastru

    DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI IN PACE
     
  6. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    (autor: Noctilucent)

    Primul cutremur din viata mea si totodata prima mea amintire clara.
    Aveam doi ani si trei luni si ma aflam la Iasi la bunici, intr-o casa veche de piatra cu ziduri groase, pe varf de deal. Eram in baie, ma lasase bunica sa ma joc cu jucariile mele de baie.

    Nu-mi aduc aminte nicio zgaltaitura sau ceva de genul acesta. Ceea ce mi-a atras mie atentia atunci si mi-a ramas in memorie este zgomotul usii de la baie care nu se inchidea bine si ca urmare (asta mi-am dat seama peste ani de zile) a zgaltaiturii se lovea de toc.

    A venit bunica repede si eu m-am intors la ea strigandu-i:\"Mamina, mamina, se bate usa!\" Bunica m-a luat in brate si, cum eram proaspat scoasa din baie, nu am iesit afara ca s-a temut ca racesc. Stateam sub tocul usii in bratele bunicii si ma uitam la televizor pe care am senzatia ca am vazut o imagine a unei femei cu par scurt.

    Probabil ca mi-a ramas in minte acest eveniment pentru faptul ca sunt una din rarele persoane la care memoria vizuala e foarte proasta si atunci i se intiparesc in minte evenimentele legate de sunete.
     
  7. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Autor: vaiana

    tin minte ca, pe 3 martie 77 aveam o stare de neliniste, stare ce a dus la o cearta urata cu ex sotul si retragerea strategica la mama. aveam fetita cea mare [atunci avea 2ani] bolnava. mama statea la gara de nord,langa muzeul cailor ferate, iar ferestrele de la casa dadeau spre gara [la ultimul peron] stateam la parter. in data de 4 martie toata ziua am avut o stare de surescitare f puternica, o stare de tensiune, ceva ce nici la ora actuala nu-mi pot explica, asa ca am pus-o pe seama evenimentelor din familie si a faptului ca eram gravida in luna a 7 a.

    tin minte ca eram fff obosita [lucram inca] si mama mi-a propus sa stam intinse in pat si sa ne uitam la televizor....si a inceput filmul bulgaresc \"dulce si amar\"... eram intre vis si realitate, cand patul a inceput sa se miste, am auzit-o pe mama tipand \"cutremur!\" simultan toate trenurile din gara au dat drumul la sirene, sirena cea mare aflata pe ministerul transporturilor suiera si ea.... un vacarm de nedescris... timp in care noi navigam cu patul, lustra se balansa din ce in ce mai tare... au inceput miscari stanga/dreapta... dreapta/stanga.... mama acoperise fetita cu perna, eu strigam ca sufoca copilul... parca nu se mai termina... huruiala, tipete, sirene.... balans.... dar din pat nu m-am dat jos!

    in momentul in care a incetat, s-a lasat o liniste nefireasca, parca totul amutise brusc... doar luna imensa stralucea pe cer cu luciri stranii... telefon nu mai aveam, gaze oprite... apa nu... lumina ioc... asa ca in nesimtirea mea i-am propus mamei sa ne culcam... zis si facut! pe la 12,30 noaptea, ne trezim in bubuiturile de la usa. cand deschid, o vad pe sora mea in camasa de noapte, cumnatul meu in pijama ,amandoi fara incaltaminte. erau speriati, socati de ceea ce vazusera. atat de speriati incat vroiau sa luam paturi si sa iesim afara.... i-am linistit, am facut pe primus cafea si ne-au povestit ce au vazut ei.

    sora mea statea [sta si acum] in str d. a. la nr 5. cand a inceput cutremurul, au zbughit-o din pat direct afara....si sub ochii lor s-a prabusit blocul din brezoianu [ spuneau ca blocul sa inclinat spre exterior, spre interior, dupa care a inceput sa se taseze, timp in care luminile se stingeau, ceva tipete, blocul la pamant... liniste... am crezut ca fabuleaza amandoi! a doua zi insa.... la 6 dimineatza am plecat la servici, pe drum auzeam tot felul de oameni vorbind speriati... a cazut blocul casata, nestorul, od16, continentalul [cel de la \"coada lui mihai\"] bloc in tudor arghezi..... morti, raniti.... crampeie de stiri... ajungand la munca ,am fost chemata la secretarul de partid si trimisa la morga [cea veche aflata pe cheiul dambovitzei] din partea ips la identificare de cadavre.

    nu am stat decat 2 zile....dar mi-au fost mai mult decat de ajuns! se calca pe cadavre, pe fragmente de cadavre.... nu se mai putea formoliza nimic, se arunca cu galeata pur si simplu! misiunea noastra era sa facem poze [atat cat se puteau face daca nu era complet desfigurat cadavrul] sa luam suvite din par, sa taiem din imbracaminte, daca aveau bijuterii sa le scoatem si totul bagat in saculet cu numar. veneau camioane pline de sicrie.... dar de a 2 a zi se dezmembrau din timpul transportului.... erau bagate cadavrele [sau segmente din ele, chiar de la 2-3, in acelasi cosciug si duse la cimitirul domnesti. pot sa va spun cu mana pe inima ca s-a furat ca in codru [bijuterii de la cadavre] asta pana a venit si a preluat armata. nu am facut asa ceva! nu as fi putut ,era ceva ce nici nu am vrut sa ma gandesc! dar altii...ok!

    din multele cadavre ce am vazut acolo [multzumesc lui dumnezeu ca nu am patzit nimic nici eu nici copilul] m-au impresionat doua cazuri! o batrana [in jur de 65-70 ani] din care nu s-a gasit decat trunchiul [de la mijloc in sus]. avea o fata frumoasa, de femeie rasata, cu un par alb bine ingrijit intr-o tunsoare scurta cu un usor onduleu, cu maini albe si fine, ingrijite, cu degete fine , ca de pianista, la mana purta o bratzara de aur dar o bijuterie mai iesita din comun, lucrata in filigran cu motive arabesti [cred] dar ceva ffff frumos. credeti-ma ca eram stanjenita cand i-am desprins-o de la mana ca sa o pun in saculetz... si al doilea caz, care m-a facut sa plang a fost urmatorul: cu vreo 2 ore inainte sa fiu schimbata [au vazut insfarsit burta] a fost adusa Doina Badea inpreuna cu cei doi baietei ai ei [unul de vreun an si ceva, celalalt pana in trei ani] si cu sotul ei Sergiu... si nu mai stiu cum! isi luase toata familia in marea calatorie....

    autoritatile? nu as putea spune ca au stat cu mainile in san! au decretat stare de necesitate, au fost aduse corturi militare, apa minerala, paine, pleduri..etc. au inceput si operatiunile de salvare.. militari, caini salvatori, cascadori....toti au luptat pt a salva vieti. imi aduc aminte de Sorin Crainic, scos de sub daramaturile barului continental, de parinti ce au ramas fara copii si de copii ramasi fara parinti. a fost dureros, extrem de dureros... dar dupa o perioada de 8-10 zile [nu-mi amintesc precis] stiu ca ceausescu a dat ordin ca peste tot unde au cazut cladiri sa fie nivelat terenul, sa se aduca pamant si sa se planteze flori....

    se spunea[nu stiu din sursa sigura] ca la blocul \" casata\" in timp ce se nivela s-ar fi auzit gemete...... ce imi mai amintesc si nu pot uita: la lizeanu cazuse un bloc [o scara de fapt] care la parter avea un magazin de incaltaminte, in in data de 8/9 martie se ajunsese sa fie dezgropata marfa, asa ca se formase cordoane de militieni ,un cordon in dreptul magazinului si al doilea cam in dreptul cimitirului reinvierea, cei care veneau dinspre stefan cel mare era controlat de cordonul facut in dreptul cimitirului, ca nu cumva sa fi furat pantofi. tin minte ca venind de la dispensar [intre timp ma impacasem cu sotul] cu fetitza in bratze, am auzit mai multe focuri de arma. in dreptul cimitirului era o nisiparie si o cladire micutza din caramida rosie [stil canton cfr] acolo am vazut un etnic rom impuscat, si spunea lumea ca se gasise asupra lui o mana de cadavru cu ceva inele pe degete....eram in stare de necesitate....cand imi voi mai aminti....va voi mai spune...
     
  8. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    aici o amintire a cutremurului din '77 citita pe un alt forum (autor: Saramago, sursa: aici)

    "Cine salveaza un suflet e ca si cum ar salva o lume intreaga."

    Referitor la observatiile mele care nu ma asteptam sa fie asa de luate in seama, dar daca tot "s-a varsat paharul" [​IMG] , am curajul sa povestesc unul din episoadele "anormale" din viata mea, ca sa nu le numesc altfel si sa sper ca nu o sa ma credeti mincinos:

    Aveam 10 ani si deci eram in clasa a 3-a. Nu stiu cum erau alti baieti, dar eu eram mai precoce cred si inca doi din clasa mea, pe nume Dan si Oleg. Impreuna "infiintasem" A.S.U. (Agentia Secreta de Urmarire) [​IMG] , care consta in ... a urmari fetele sa vedem "cu care umbla". Era o intriga "totala" cu biletele prin clasa, ale noastre erau codificate etc. [​IMG] Evident m-am convins ca Dan mintea si Mirela nu era cu Razvan etc... oricum la varsta aceea "a fi cu cineva" se rezuma la plimbat de mana, un pupic, "declaratii de dragoste si de gelozie" care imitau pe cei mari, filme etc. Toti eram pionieri, aveam lectii, ieseam la joaca serile pe strazi...
    De multe ori m-am certat cu Dan pentru ca el era gelos pe mine. Nu era din cauza fetelor, era din cauza rezultatelor la invatatura, ne cam concuram la premii. In clasa mai era o fata foarte silitoare, Marina. Ea era si un pic mai dezvoltata si ii placea de mine, pentru ca in pauzele cand nu ieseam in curte, mereu venea sa glumeasca cu mine. Faptul nu a scapat lui Dan. S-a separat din "A.S.U." [​IMG], asa ca ramasem doar cu Oleg. Eu nu am fost bucuros, pentru ca il considerasem prieten.
    In ziua aceea Marina a fost mai insistenta ca de obicei. A venit in pauza la mine sa ma roage sa o conduc acasa "pentru ca vrea sa imi spuna ceva secret". I-am spus ca poate nu a observat ca sunt destule conflicte (in certurile dintre mine si Dan se baga mereu Marina de partea mea si asta il facea si mai nervos pe Dan). Ca daca o sa ne vada ca plecam impreuna spre casa (directia opusa locuintei mele) o sa fie iarasi scandal a doua zi. Dar Marina a insistat. Era frumusica fata. Cu ochii mari si negri. Canta frumos. Imi daduse cadou de ziua mea o carte si un fular... si un pupic... Dar eu nu aveam in cap idei de continuare, mai mult ma speria ideea sa imi urmez imaginatia asupra ceea oricum parea un teritoriu rezervat celor mari. Mai mult m-a intrigat misterul din spatele cuvintelor ei, asa ca i-am raspuns: "Bine, ramanem ultimii, mergi tu inainte spre casa un pic si eu vin dupa tine si ne intalnim dincolo de gardul scolii." Ne-am intalnit la locul stabilit, urma clipa mult asteptata de mine. Imi spune: "Vreau sa iti spun la ureche... " Mi se parea ciudat, nu era nimeni in jur sa auda. Ea se apropie ca si cum ar fi vrut sa imi spuna acel secret la ureche si... ma saruta apasat... mai adauga ca ma iubeste... Eu am ramas impietrit, cred ca eram rosu sau cine stie ce culori...era primul meu sarut de la o fata... si tot ce am reusit sa ingaim a fost o prostie, a fost exact opusul a ceea ce simteam, dar imi era frica, rusine.... "Nu stiu, mi se pare ca e prea devreme pentru asa ceva... suntem copii... ". Am observat cum Marina dintr-o data din zambete devine trista si incepe sa planga... "Am cumparat doua bilete la film, pentru noi doi..." "Nu pot, nu stiu... stai, unde pleci... mai discutam maine... "Nu exista maine... te iubesc azi... si nu mai vreau sa te vad niciodata... " A plecat plangand si fara sa intoarca capul. Eu ramasesem uitandu-ma lung cum ea se departa si nu puteam sa ma urnesc. As fi vrut sa alerg dupa ea si sa o consolez. Simteam ca facusem o mare prostie. Daca ar fi intors capul o singura data, as fi avut poate curajul sa fug dupa ea si cine stie ce ar fi urmat... Dar ea s-a departat si eu am ramas privind in gol multe minute dupa aceea, inca neintelegand ce mi se intamplase de fapt... Am plecat spre casa mea, ingandurat, trist si confuz...
    Am vrut sa raman singur in camera mea, nici nu am mai mancat. Am raspuns lapidar intrebarilor parintilor de genul "cum a fost la scoala" si am turnat o minciuna pentru a scuza intarzierea... apoi am ramas in camera mea cu ochii pe fereastra inspre directia unde nu vedeam blocul ei, dar stiam ca se afla Marina. S-a inserat, s-a intunecat... priveam peste biserica din fata blocului meu si timpul trecea pe nesimtite.
    Deodata am simtit CEVA. Era un sentiment de trezire, ca si cum deodata ALTCEVA devenise mai important decat drama acelei zile. Am simtit frica... am simtit o frica ca de o amenintare foarte mare care nu stiam de unde vine sau ce este. Am remarcat o tacere imensa... Si m-am dus in camera parintilor unde se uitau la televizor si bunica motaia pe un fotoliu si am spus cu ton ridicat ceea ce niciodata nu o sa uit: "Afara ceva nu e in regula. Simt linistea ca dinaintea unei mari furtuni. Nu stiu ce e asta. ", dar nu am asteptat vreo reactie la cuvintele mele si am revenit in camera mea. Linistea era tot acolo si parca era si o vibratie surda... a mai durat cateva minute si s-a pornit cutremur... Era 4 Martie 1977... Am vrut sa fug in strada, dar m-a prins tata... nu m-a lasat sa plec deloc in seara aia... si eu simteam ca vroiam sa fiu cu Marina...
    Dimineata am zbughit-o... era ingrozitor ceea ce vedeam... nu era pentru ochii unui copil... blocul de mai incolo pe strada Cazarmii, bloc nou nout si inalt, se daramase ca un castel de carti de joc... se lucra cu escavatorul incet incet si era multa lume... cel mai mult m-a impresionat o mana care se vedea nemiscata la un etaj superior din ceea ce mai ramasese din cladire neprabusit. Am fugit la casa Marinei, prin spate unde era Opereta... era un bloc micut chiar pe colt... Se daramase pe jumate... nimeni nu stia sa spuna nimic, dar aveam o presimtire. Am fugit la scoala si am gasit-o pe diriginta plansa toata. Ea mi-a confirmat temerile. Marina era moarta. Depusa la capela la Belu. A urmat a doua zi ca toata clasa sa mergem sa "ne luam la revedere" de la Marina. Ni s-au impartit garoafe si urma sa trecem fiecare pe la corpul neinsufletit sa punem floarea pe el. Am vazut o femeie care plangea foarte tare. Am intrebat pe diriginta cine e acea femeie. Mi-a spus ca e mama Marinei. Eu nu o stiam. Mi-a spus ca si tata ei e acolo... Am intrebat cum de ei au ramas in viata. Mi-a spus ca au scapat ca au fost la cinema... Am trecut sa pun floarea... era desfigurata, cusuta... si m-am aplecat si am sarutat-o pe buze si... am fugit si m-am ascuns plangand toata ziua aceea prin spatele unor copaci din cimitir...
    Apoi cand mi-am revenit si m-am gandit mai bine... am inteles... Marina avusese numai doua bilete la cinema si ea le daduse parintilor ei...
    ..........................................................................

    A urmat dupa multi ani un cutremur de 5 grade in Israel... am simtit si atunci CEVA inainte, dar nu m-am speriat... nici cand am vazut ca pisoiul se ascunsese mic in coltul camerei... acel cutremur nu a facut nici un fel de ravagii.
    Apoi am fost in Romania anul trecut in Octombrie si seara a fost iar cutremur taricel. De data asta nu am avut nici cea mai mica idee... am vazut ca se misca totul si m-am speriat... dar alaturi era sotia mea... asa ca a trebuit sa fiu calm pentru a o calma pe ea... desi tremuram...
     
  9. mihaelamaria

    mihaelamaria New Member

    Daca tot mi-am facut cont am sa va povestesc si cum am trait eu cutremurul din 1977.
    Aveam 23 de ani si eram studenta. Locuiam in Drumul Tberei intr-un bloc lung cu 6 scari si 8 etaje, la etajul 6.
    Nu eram acasa, lucram cu 2 colegi la un proiect si eram in Balta Alba intr-un apartament dintr-un bloc identic cu cel in care locuiam eu, dar la etajul 1. Pe la 9 si un pic am plecat spre casa, condusa de unul dintre colegi. Si a inceput. Eram in fata unui magazin si prima data nu am simtit miscarea ci doar am vazut geamurile mari care se faceau tandari in fata mea si lumea care fugea afara tipand. Eu am ramas incremenita uitandu-ma spe cer unde se vedeau arcuri luminoase (erau exploziile de la fabrica 23 august). Nici eu,nici colegul meu nu am inteles initial ce se intampla, dar apoi vazand blocurile inalte din jur care se balansau ca niste copaci in furtuna am inteles. Evident ca primul meu gand a fost sa sun acasa sa anunt ca sunt bine, nu credeam ca s-a intamplat tragedia care s-a intamplat. Eram in fata unui telefon public si am sunat in prima secunda dupa ce s-a terminat. Culmea a fost ca am reusit sa vorbesc cu tata care nu parea foarte alarmat. Dupa cateva secunde nu se mai putea comunica prin telefon, nu am reusit sa mai sun pe nimeni. Eu fiind acum linistita in privinta familiei mele m-am dus impreuna cu colegul meu spre apartamentul pe care tocmai il parasisem unde ramasese fratele lui. L-am intalnit in ciorapi, in fata blocului, nauc, spunand ca nu mai poate deschise usa de la apartament. Blocul era in picioare, dat inclinat pe o parte (mult timp de atunci in colo a stat sprijinit cu un fel de dispozitiv). Atunci am plecat spre casa. M-am urcat intr-n autobuz care mergea in Militari gandindu-ma ca ajung suficient de aproape de casa si o sa merg pe jos. Acum a inceput pentru mine groaza. Lume in strada in genunchi cu lumanari, femei care tipau si plangeau, mult moloz si daramaturi pe drum(eram la Piata Muncii). La un moment dat autobuzul s-a oprit si am fost rugati sa ne dam jos pentru ca masina numai poate inainta. Ajunsesem la Rosetti. Era intuneric, aici parea totul distrus, cordoane de militari incercuiau ruinele. Nu stiam exact cum sa ajung acasa si m-am suit intr-o masina mica, la nimereala, care incerca sa treaca prin acea zona. Domnul in pajama care era la volan m-a primit si mi-a spus ca el venea de la Foisorul de foc si se ducea sa-si vada parintii in Militari, dar pana la urma a facut un ocol si m-a dus acasa. In momentul cand am ajuns in spre Academia Militara totul era intact, nu am mai vazut daramaturi, aici parea ca nu s-a intamplat nimic, asa imi amintesc eu. Blocul in care locuiam parea ca nu suferise stricaciuni. Toti ai mei erau in fata blocului dar, pana la urma ne-am suit sus si ne-am culcat. La noi in apartament nu era nici o crapatura si nici mari stricaciuni, doar vase cazute din dulap. De atunci am ramas cu impresia ca Drumul Taberei este unul dintre cele mai sigure cartiere, acum se pare ca nu este asa.
    In ziua urmatoare am aflat cu adevarat dimensiunea dezastrului.
    Toata lumea atunci a facut orice sa ajute. Si eu am facut parte dintr-o echipa de studenti care a participat la cautarea supravietuitorilor.
    Fotografiile din acea perioada nu reusesc sa redea cu adevarat decat in mica masura atmosfera de atunci a Bucurestiului sub daramaturi.
    Si totusi nu atunci a inceput sa-mi fie frica de cutremure, ci 9 ani mai tarziu in 1986.
     
    dulcica, emerem și Bubu apreciază asta.
  10. dulcica

    dulcica New Member

Distribuie pagina asta