1. Iti multumim ca ne vizitezi! Te rugam sa te inregistrezi sau sa te autentifici pentru a participa la discutii si pentru a putea accesa forumurile disponibile doar utilizatorilor inregistrati.
    Înlătură notificare
  2. Acesta este noul forum Cutremur.net! Pentru a putea participa la discutii dar si pentru a accesa continutul rezervat membrilor va trebui sa va inregistrati din nou. Vechiul forum a fost arhivat si poate fi accesat in continuare la http://forumvechi.cutremur.net.
    Înlătură notificare

Marturii de la cutremurele din 30 mai / 31 mai 1990

Discuție în 'Marturii si experiente personale' creată de Alex, 9 Oct 2016.

  1. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Anda:

    Eram singura in statia de tramvai din Regie, mergeam la facultate sa predau un proiect. Am simtit cum trotuarul incepe sa se afunde si sa se ridice, parca eram pe valuri. Stiam ca in zona sint niste beciuri ale crismei din statie si am crezut ca se surpa hruba. Dar am vazut imediat ca se miscau si stilpii de iluminat, iar firele de la linia de tramvai se arcuiau pina aproape de pamint. Mi-am dat sema ca e cutremur si dupa hururiala care se auzea. Linga statie era si o cladire pe jumatate demolata, care s-a prabusit de tot. La facultate (localul din Polizu) nu se intimplase nimic grav, ceva sticlarie sparta si cam atit.
    Pe cel de noapte l-a simtit prima una din colegele de camera, care a sarit din patul de sus si a vrut sa fuga pe scari (eram la et 5). Am reusit sa o tin pina s-a oprit miscarea. In lupta ea cu ea, am ratat cutremurul. Eu m-am culcat la loc, ele au stat pe afara pina spre dimineata.
     
  2. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    andrei1975:

    Din cele 2 cutremure nu mi-l amintesc decat pe cel produs ziua.Tin minte ca eram in clasa a VIII a si au inceput sa se miste bancile si sa scartaie peretii si podeaua, profesoara ne-a spus sa ne adapostim sub banci. Parca nu a durat foarte mult. Dupa ce s-a terminat am iesit in curtea scolii , era o zi superba si ne-au dat liber .
     
  3. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Arhi Tect:

    La vremea respectiva nu aveam habar de semnificatia adancimii, insa am remarcat imediat asemanarea izbitoare a cutremurului (primului cutremur) din 1990 cu cel din 1977. Atat acceleratiile, cat si durata, au fost totusi cu mult mai scazute - deci un fel de copilas al celui din 77...

    La fel ca si "batranul", a inceput cu un soc vertical puternic, urmat de 1-2 secunde de pauza. Apoi a inceput balansul, cu perioade de vibratie lungi. Deplasarile nu au fost, cel putin in primele 6-7 secunde, foarte mari, caci am reusit sa ma evacuez fara probleme de la etajul 1 al unei cladiri pe stalpi cu 8 etaje, "zburand" practic pe scarile destul de largi. Dupa ce am ajuns in strada si m-am indepartat rapid, strategic de cladire, pamantul inca se mai misca, dar a intrat foarte curand in faza de amortizare, cu miscari largi si din ce in ce mai slabe. Oricum, n-a fost o experienta confortabila, mai ales ca nu te-ai fi asteptat ca dupa 2 cutremure de 7+ la interval de 9 ani sa mai urmeze asa ceva dupa numai inca 4 ani. A existat si cel putin o victima in Brasov, ucisa de caderea unei decoratiuni de pe o fatada veche. Replica a fost si mai neprevazuta, sau mai exact intensitatea ei deosebita. Au fost cred doua miscari rapide de mare amplitudine, de tip "framantare de aluat". Sincer, parea a fi inceputul unui nou cutremur major, dar din fericire s-a oprit foarte repede.
     
  4. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Shinkasen:

    Desi aveam doar 3 ani, tin minte ca ma uitam cu frate-miu la TV, ceva teatru parca era, si s-a luat lumina, dupa care a inceput sa se miste patul, si abia ma tineam in patru labe [​IMG] ... stiu ca a s-a auzit si o bubuitura, dar nu mai tin minte daca a fost inainte sau dupa.
     
  5. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    anasstasia:

    Aveam 9 ani si eram la scoala.
    Nu-mi dau seamana daca pana atunci stiam sau nu de cutremur. Evident, auzisem de cutremur, insa nu stiu cat intelegeam. Cel din '86 m-a prins dormind si oricum aveam 5 ani.
    Scoala era si este in continuare o cladire aparent solida. Eram la parter. In momentul in care a inceput am crezut ca fac colegii o gluma cu impinsul bancilor. Nu stiu cine a dat alarma de cutremur, insa in secunda urmatoare am simtit panica, aerul parca era electrizat. Profesoara ne-a spus sa stam cuminti, sa nu iesim afara.
    L-am simtit extrem de puternic. Stiu ca ma uitam spre geam si am vazut pereti care se transformasera in valuri. Imaginea m-a socat si acum vad peretii aceia transformati in "onduleuri". Nu inteleg cum nu se darama cladirile cand sunt nevoite sa treaca prin asemneea transformari de structura, cum devin aproape plastice.
     
  6. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Nikolae:

    Să spun și eu povestea mea. Eram în clasa a VIII-a, aproape 15 ani și locuiam în Pitești, la etajul 3, într-un bloc construit la începutul anilor 70. Evenimentele din '77 și '86 m-au prins la bunici într-un sat din Suceava. A fost primul cutremur pe care l-am trăit ''live''.
    Eram tolănit într-un fotoliu din sufragerie și citeam ceva din manualul de istorie când a început. Nu îmi amintesc să fi simțit unda P ci doar ca totul a început să se balanseze. Pe masa din sufragerie aveam o vază din sticlă albastră în care mama puse-se niște lalele. Vaza avea un defect din fabricație, avea fundul ușor rotunjit, și se balansa la cea mai mică atingere și chiar s-a răsturnat de câteva ori cu tot cu flori. Ideea e că pe toată durata cutremurului nu m-am mișcat din fotoliu și am urmărit fascinat cum se clătina vaza aia în niște unghiuri neverosimile. Eu așteptam să se răstoarne odată ca să mai fac și altceva. Nu doar că nu s-a răsturnat dar mai târziu am constatat că nu sărise din ea nici măcar o picătură de apă. De fapt nu s-a mișcat nimic prin casă, nici măcar cele câteva zeci de ''cristaluri'' pe care le ținea mama prin vitrine. Mai târziu ai mei mi-au spus ca nici în '77, nici în 86' nu s-a întâmplat mare lucru prin casă. După cutremur am plecat pe la 14:30 la școală (pe vremea aia se învăța în 3 schimburi și eu eram la schimbul 3 care începea pe la ora 15). Pretextând cutremurul nu am mai intrat la ore dar nici nu am plecat acasă ci am tras un fotbal de vreo 2-3 ore în curtea școlii.
    Pe cel de noapte nu prea l-am simțit. Am dormit dus după fotbalul ăla, așa ca am simțit mișcările într-o stare de semi-trezie. M-am trezit de-a binelea când a început să țipe isteric o vecină din blocul vecin dar deja cutremurul era în faza de atenuare sau poate chiar se terminase și mai oscila doar blocul.
    Oricum, experiența acelor cutremure a fost benefică, următoarele evenimente tratându-le ca pe ceva natural și fără motive de panică. Și am mai constatat că treci mai ușor peste astfel de evenimente când ești singur decât atunci când mai sunt și alte persoane în jur. În situațiile acelea e suficient ca o singură persoană să intre în panică și începe ''distracția''. Am constatat că e o panică extrem de molipsitoare și care de cele mai multe ori este singura sursă generatoare de probleme.
     
    Bubu apreciază asta.
  7. danezia

    danezia Member

    Tin minte bine cutremurul din 1990, de fapt tot intervalul 1989-1990 imi e bine intiparit in minte (s-au intamplat multe chestii majore, multe schimbari). Aproape ca nu tin minte mai nimic altceva din anii 90.

    La cel de ziua eram in bucatarie si am perceput sunetul initial ca pe cel al unui tractor, buldozer ce a inceput sa sape fix langa bloc, ulterior impresia a fost ca tractorul trage de bloc cu insistenta. Aveam 7 ani si am fugit cu sora in camera la mama mea (ce era bolnava) si am vazut cu ii sarea apa din cana de langa ea.
    Efectiv nu tin minte sa fi fost stricaciuni.
    Dupa cutremur am iesit cu totii in strada si era o masa uriasa de masini (cum nu tineam minte sa fi vazut pana atunci) blocate incercand sa ajung undeva (iesisera oamenii si se duceau pe la familii)

    Cel de noaptea m-a trezit si speriat ingozitor, tatal meu a aprins luminile si lustrele se leganau infiorator. Am stat in tocul usii si el tinea bine de tot un corp de mobila ca sa nu se darame. De bine de rau nu s-a stricat mai nimic.

    In schimb scoala a intrat imediat in reabilitare si consolidare de urgenta (asa ca urmatorii ani i-am petrecut vazand cum se spargeau pereti si se turnau noi coloane de beton armat).
     
    Bubu apreciază asta.
  8. mihaelamaria

    mihaelamaria New Member

    In 1990, la primul cutremur eram la serviciu, in incinta vechii intreprinderi Electronica pe Baicului.
    Lucram ca inginer de service la singura institutie care facea pe atunci intretinerea calculatoarelor fabricate in Romania. Reparam o unitate de disc. Acele unitati de discuri erau foarte mari, si grele, si vibrau puternic cand functionau. Eram asa de concentrata cu masuratorile incat, cand a inceput, am crezut ca zgomotul si miscarile sunt de la disc. Colegul cu care eram a tipat de vreo doua ori la mine ca e cutremur pana m-am dezmeticit. Atunci, cu toate ca stiam ca nu fac bine, impulsul de a fugi si a iesi din cladire a fost mult mai puternic si am luat-o la fuga pe scari (e adevarat eram la etajul 1) si nici nu stiu cand am ajuns in curte. Acolo nu a mai durat decat cateva secunde si s-a terminat. Primul gand mi-a fost la copii, fiica mea era la scoala si baiatul meu la gradinita asa ca m-am dus prima oara la gradinita. Toti copiii erau in curte cu educatoarele si baiatul meu (care avea 5 ani atunci) era vesel si mi-a povestit cum erau in patuturi cand a inceput cutremurul si se uita cum se crapa peretele din fata lui. Educatoarea a stat calma cu copiii pana s-a terminat si apoi i-a imbracat si i-a scos pe toti in curte. Ca sa ajung la scoala fiicei mele treceam pe langa blocul in care locuiam si acolo toti vecinii erau in fata blocului cu exceptia fiicei mele care statea linistita pe balcon (la etajul 12) si nu voia in ruptul capului sa coboare. Pana la urma am convins-o. Mi-a povestit ca erau taman la ora de biologie si profesoara, cand a inceput miscarea, a inceput sa le explice copiilor ca ceea ce se intampla este un cutremur si i-a rugat sa se bage sub banci si sa astepte acolo sa se termine, ceea ce s-a si intamplat. Apoi i-a trimis pe toti acasa.
    Nici atunci in apartamentul meu de la etajul 12 nu era nimic deranjat.
    In acea zi stiu ca am tot urmarit la televizor sa vad ce spun autoritatile. Pe atunci cea mai autorizata voce era cea a profesorului Enescu care participa la emisiuni TV si explica si ce s-a intamplat si ce credea el ca se va putea intampla. El stia sa comunice si sa explice foarte bine si foarte clar. Nu mai imi amintesc explicatiile lui din ziua aceea, decat faptul ca era posibil sa urmeze in viitorul foarte apropiat un nou cutremur moderat si sa nu ne speriem. Datorita lui, in acea noapte, cand m-a sculat al doilea cutremur nu m-am speriat. Nici nu m-am ridicat din pat ci doar am asteptat sa se termine. De atunci am urmarit mereu tot ce spunea prof. Enescu si disparatia lui m-a indurerat si m-a marcat.
    Acum v-am descoperit pe voi (cred ca in2009) si chiar daca sunteti, majoritatea, mult mai tineri ca mine si stiu ca nu sunteti specialisti in seismologie, sunteti cumva urmasii lui, cel putin pentru mine si va multumesc.
     
    Bubu, Alex, real32 și încă o persoană apreciază asta.

Distribuie pagina asta