1. Iti multumim ca ne vizitezi! Te rugam sa te inregistrezi sau sa te autentifici pentru a participa la discutii si pentru a putea accesa forumurile disponibile doar utilizatorilor inregistrati.
    Înlătură notificare
  2. Acesta este noul forum Cutremur.net! Pentru a putea participa la discutii dar si pentru a accesa continutul rezervat membrilor va trebui sa va inregistrati din nou. Vechiul forum a fost arhivat si poate fi accesat in continuare la http://forumvechi.cutremur.net.
    Înlătură notificare

Marturii de la cutremurele din 30 mai / 31 mai 1990

Discuție în 'Marturii si experiente personale' creată de Alex, 9 Oct 2016.

  1. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Luck7337

    30 Mai, in liceu... Pentru mine a avut si o latura comica :12: .... Am terminat orele si am plecat cu un coleg la frizer. Eram pe scaunul de frizerie si o doamna taia la pletele mele :12:
    Prima impresie: cutremur!!! insa, linistea din frizerie m-a facut sa-mi reamintesc de cheful din seara precedenta si tonele de alcool consumate... Meditam: alcoolul in cantitati mari nu face bine. (probabil am simtit unda P!?)
    A doua impresie: am auzit pe cineva tipand: \"Cutremur!!!\"
    A treia imagine: eram PRIMUL care era afara, in fata frizeriei.... cu tot cu \"chestia aia\" in jurul gatului!!!
    Afara, am simtit o senzatie foarte ciudata cand totul se invartea pe langa mine.

    31 Mai: somn, prins finalul....
     
  2. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Gigel_escu:

    Pe acestea 2 mi le amintesc mai bine, deja aveam 12 ani. La cel din timpul zilei eram la scoala si la un moment dat am sesizat ca imi tremura picioarele, ma uit mai bine de fapt tremura banca, i-am intrebat pe colegii din fata mea daca au chef de glume si au zis ca nu ei, atunci ne-am prins ca bancile se miscau cu tot cu scoala si este cutremur, cand m-am uitat pe geam o bucata de BCA cadea dintre peretii a doua blocuri (blocurile separate aveau un interstitiu intre pereti), plopii se leganau destul de violent si blocurile se clatinau parca erau niste cutii de carton. Cateva fete au tipat dar profesoara ne-a zis sa stam calmi sa nu iesim pe hol si a trecut. Noi eram la etajul 2 din 2.

    Cel din timpul noptii a fost tot la etajul 3/8 din blocul faurit de din prefabricate, a fost ciudat ca m-am trezit cu cateva secunde, taica-miu era treaz si el si am auzit biroul cum scartaie, cand m-am dezmeticit mai bine lustra ocila in tavan si biroul se misca stanga-dreapta. Am vrust sa sar din pat si m-a oprit taica-miu ca e replica si nu e la fel de puternica.
     
  3. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Bygy

    E asta este mai recent in minte si eram deja mare la liceu in a 12 a , plecasem de la ultimile ore de fizica 2 la numar aproape toti , nu stiu daca a mai ramas cineva la ore , nu prea aveam chef de fizica atunci si nici nu prea imi placea materia , era cu optica nucleara parca .
    Asa ca alesesem sa plec acasa , am luat metroul de la Stefan cel Mare si am plecat spre casa , la Dristor un coleg ma invita sa merg pe la el , pina la urma ma hotarasc sa ii dau curs invitatiei si am iesit din statie (daca plecam spre casa ma prindea in tunel de la Dristor spre Nicolae Grigorescu) .
    Si-a adus aminte ca nu mai avea tigari , hai sa luam si tigari , asa ca am pus jumate jumate si am trecut strada spre o tutungerie si me-am asezat la coada .
    Prietenul la rind eu pe linga coada
    Marturia mea :98: cum stateam eu asa incepe cutremurul cu o vibratie foarte usoara abia perceptibila , acum in mintea mea fiind la Dristor si stiind cum se simte deasupra cind trece metroul , am zi ca a uite trece metroul , in mod normal trepdatia inceteaza in 2-3 secunde si tot stateam eu asa si ma gindeam , ce plm nu se mai termina metroul asta ca lung mai este :D , in urmatoarele 3 sec (cam 6 in total) am zis ca asta nu mai este metrou este cutremur [​IMG] si am strigat tare CUTREMUR nimeni nu si-a dat seama pina atunci prima a fost vinzatoarea apoi restul eu printre ultimii :98:
    Cind am am ajuns in strada a inceput mai puternic ma uitam la placile liniilor de tramvai cum se ridicau , blocurile cum se aplecau , firele de contact cum balanganeau , si ma uitam sa vad daca nu cade vre-un bloc. Vibratia era puternica si cu frecventa destul de mare. Dupa ce s-a terminat (nu am mai luat tigari) am plecat spre apartamentul unde statea pe Fizicienilor , pe drum am vazut cum cei dintr-o frizerie iesisera jumatate tunsi , cu spuma pe fata si cam speriati.
    Acum ne impartaseam impresiile si m-a intrebat cum m-am dat seama si am inteput sa ridem pe chestia ca eu sint un pic rrit si cum am strigat tare C..r.
    Acum ce a povestit el , in fata avea un mos care si-a pierdut putin echilibrul , prietenul crezind ca vrea sa se bage in fata , apoi a auzit o alarma de masina incepind sa bipaie prietenul gindindu-se " ia uite a inceput sa mearga alarma aiurea" dupa care a urmat replica mea C.....
    Am mai stat 2 ore (cit trebuia sa stau la scoala) pe la el apoi am plecat acasa.

    Celalalt noaptea nu prea m-am sinchisit ca a fost scurt si dormeam m-am trezit am vazut ca s-a terminat si am adormit la loc dupa 5 minute :98: .
     
  4. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Florin102

    30 mai 1990. Imi amintesc o zi insorita de mai care nu prevestea nimic rau. Eram singur
    acasa, parintii fiind plecati intr-o vizita. Locuiam la et7 intr-un bloc cu 10 nivele de pe
    bd. Ghencea, foarte aproape de stadionul "Steaua". (Blocul era construit in '83, structura
    din cadre de beton si pereti din BCA). Nu m-am dus la scoala in acea zi. Intrucat aveam
    16 ani si rezultate bune la invatatura, imi permiteam din cand in cand sa-mi iau
    "a day off" fara sa protesteze ai mei.
    Pe la ora 11.00 in timp ce experimentam un montaj radio (pasiunea pentru electronica m-a
    bantuit de mic) a sunat la usa o vecina, prietena a mamei, care m-a rugat sa stau cateva
    ore cu baietelul ei (de 6 ani) pentru ca avea treaba si nu ar fi vrut sa-l plimbe inutil tot
    orasul. Ok. I-am pus o caseta video cu desene animate si mi-am vazut de treburile mele.
    Cu 15 minute inainte de cutremur m-am dus in bucatarie pentru a lua masa de pranz. Cand aproape
    terminasem, am simtit ca ma ridica brusc scaunul! Am sarit de pe scaun parcurgand rapid holul
    apartamentului, pentru a ajunge in dormitorul parintilor unde era o lustra foarte sensibila.
    Am vazut clar ca fusese cutremur. Intrucat nu stiam ce va urma si pe moment nu mai simteam nimic
    am plecat inapoi linistit pe acelasi traseu. Nu am ajuns bine la mijlocul holului ca au sosit
    undele "S". Abia atunci mi-a venit brusc in minte episodul din '86 care a avut aceeasi
    manifestare, desi nu stiam nimic despre undele "S" sau "P". Am ramas pe hol sub o grinda de
    beton si l-am strigat pe cel mic "Marius, vino imediat aici!!" Copilul, desi NU stia ce este
    un cutremur, a venit repede din sufragerie si m-a intrebat daca se darama blocul. I-am spus
    ca nu se darama si sa stea linistit. Blocul avea insa un balans foarte puternic, se auzeau
    deja cunoscutele tipete si zgomote de obiecte/sticle cazute plus zanganitul lustrei din
    dormitor. La fel ca in '86, timpul parea ca se dilata si cutremurul nu avea de gand sa se
    opreasca. Ma gandeam ca blocul nu va mai rezista mult. Il priveam pe cel mic si imi era mila
    de el. Regretam ca nu am fugit de la inceput, acum era deja prea tarziu pentru fuga pe scari.
    Instantaneu mi-a venit o idee : liftul! Casa liftului e foarte rezistenta! L-am apucat pe Marius
    de o mana si am fugit pe palier sperand ca avem noroc si liftul e la etajul 7. Era pe aproape
    pentru ca am apasat butonul si venit imediat. Inca se clatina blocul cand am intrat in cabina
    si i-am dat comanda "parter". "Fie ce-o fi!" am zis. Cutremurul s-a terminat in timp ce noi
    coboram si bine ca nu s-a intrerupt de loc curentul. In sfarsit, ajuns in fata blocului, am
    rasuflat usurat. Nu ma asteptam la "bonusul" de 6.1 din seara ce a urmat pentru ca nu auzisem
    de dublete vrancene. Am coborat din nou cu liftul (ca abia ma invatasem), ai mei au venit pe
    scari. Dupa o ora-doua de discutii cu vecinii am urcat in apartament si ne-am culcat.
     
  5. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    takonanu:

    Aici a fost show-ul cel mai mare...parintii se retrasesera deja la tara. :98: Locuiam cu sora-mea si cumnatu-meu, nepoata doar ce se nascuse. Ei au iesit zbierand pe scari cu copilul in brate. De mine care dormeam in ultimul dormitor, ei... uitasera. :12: Am auzit ca prin vis galagia si m-am trezit, usa la intrare era deschisa ceea ce mi s-a parut foarte ciudat, auzeam pe scari coborand in graba niste pasi. Probabil vreun intarziat. Am intrat din nou in casa si am auzit harmalaie in fata blocului, am deschis fereastra si erau toti acolo.

    Cel de peste zi l-am trait in Liceul Gheorghe Chitu (Economic) din Craiova si a stabilit un record de "'nesimtire'" in cutremure in ceea ce ma priveste. Eram la ora de informatica la unul dintre ultimele etaje.
    Colega de banca a inceput sa-mi atraga atentia:
    - Dane, nu mai misca banca !
    Eu> Dar nu o misc ...
    Deodata unul din alt colt bagand groaza in toti:
    - Cuuutremuuuurrrrr !!!
    S-au calcat unii pe altii spre iesire, eu am ramas in banca incercand sa-mi intind antenele. Nu simteam nimic, era atata pace. Bine ca au plecat mi-am zis si am ramas in liniste studiind in continuare tainele Cobol-ului...
    Intr-un final am coborat si eu in curtea scolii, multa tigla sparta pe langa cladire cazuta de pe acoperis. Unii care sarisera pe fereastra la parter constientizau cat de norocosi fusesera ca nu primisera vreuna in cap.
    Colega de banca imi reprosa cu un zambet pervertit in coltul gurii faptul ca isi rupsese ciorapii din cauza mea cel care am ramas tintuit in banca. Faptul ca ma placea, o cunosteam de mult timp. Incerca sa ma faca ""dator"" ... tertipuri femeiesti. :12: Dar eu eram prea prins in alte sfere ca sa ma simt vinovat.
     
  6. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Guest:

    Eram in clasa a noua si eram la ultima ora, de psihologie. Profesoara noastra era bolnava si o inlocuia un domn profesor, tot de psihologie. Cand a inceput cutremurul, profesorul a avut prezenta de spirit sa ne opreasca la usa, ca sa nu dam navala pe scari (sala de clasa era la etajul 1). In paranteza fie spus, cred ca toti profesorii ar trebui sa aiba parte de o instruire minima pentru astfel de cazuri. Ma bucur ca acel profesor nu ne-a lasat sa iesim pe holul scolii.

    Initial, fiindca sala era chiar in dreptul unei strazi foarte circulate, am crezut ca trece un camion greu. Apoi mi-am dat seama ca e cutremur si m-am alaturat colegilor, care se adunau in jurul profesorului, langa usa. Fiind insa pasionat de fenomenul seismelor inca de pe atunci, intr-o clipa mi-am dat seama ca acest lucru nu are cum sa ma apere si ca mai bine ma duc in mijlocul clasei, pentru a studia mai bine efectele cutremurului, cat inca mai am ocazia. Asta am si facut, spre socul colegilor. Tin minte ca priveam cu un infiorare si fascinatie in jur, la tablourile care se leganau si la ferestrele care se zgaltaiau.

    Dupa cutremur, am fugit spre casa. Locuiam intr-un bloc de zece etaje, la etajul sase (am uitat sa precizez ca asta se intampla in orasul Vaslui). Tin minte ca am respirat usurat cand am vazut blocul in picioare. La noi acasa, cea mai mare stricaciune de care imi aduc aminte (pe langa cartile cazute aproape toate din biblioteca) a fost o fisura de sus pana jos, in forma de Y, in dormitorul parintilor.

    Noaptea, eu stiind ca dupa un cutremur mare nu sunt replici mari, am insistat ca pot sa dorm singur, in camera mea (si nu cu fratele meu, cum au sugerat parintii). Bineinteles ca, atunci cand a venit cutremurul nocturn, fiind la etajul 6, balansul a fost enorm si m-am speriat ingrozitor. Am dormit restul noptii (si cred ca si al saptamanii) cu fratele meu in pat.

    In cursul lunii care a urmat, tata a hotarat sa ne mutam. A gasit un bloc nou, care nu avea nici cea mai mica fisura in urma cutremurului, si pana la sfarsitul verii eram mutati acolo.
     
  7. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    TMDA:

    In 1990 la ranz tocmai plecasem de la servici pe jos spre casa.
    Ma aflam la intersectia Dacia cu Victoriei pe coltul cu cladire fostului CSP si asteptam la semafor sa se faca verde pt pietoni. Am inceput sa simt o vibratie a pamantului care crestea pe masura ce trecea timpul. Langa mine era o doamna care la fel astepta sa traverseze si nu stiu ce mi-a venit sa-i spun ca trece metroul. Am folosit metroul de sute ori pana atunci si stiam clar pe unde sunt liniile de metrou :). Ideea este ca in unele locuri in Bucuresti poti simti cand trece metroul si asocierea vibratiilor in acel moment cu metroul era cea mai apropiata experianta a mea. Era primul seism in aer liber. O secunda mai tarziu mi-am dat seama ca pe acolo nu circula nici un metrou si i-am spus doamnei ca este cutremur. N-a durat mult si vibratia verticala a incetat dar in acelasi moment a ajuns unda S. N-a existat o pauza intre vibratia pe verticala si cea pe orizontala. In acel moment am fost nevoit sa fac un pas in laterala pt a-mi mentine echilibru. Instinctiv mi-am intors ochii spre cea mai apropiata cladire de unde ar fi putu sa ma loveasca ceva. Era cladirea CSP care cu toate ca este foarte mica de inaltime avea cel putin 3 puncte de oscilatie pe ea. La un etaj se deschideau geamurile la urmatorul de inchideau. Era ca un sarpe. N-am reusit sa inteleg cum placajul exterior NU s-a desprins la cat de violent se zbateau geamurile care erau deschise.Stalpii de iluminat public de pe Dacia vibrau ca un cutit infipt in lemn prin aruncare cu putere mare.
    Nu cred ca am sesizat si o miscare de intors a pamantului in sensul ca deplasarea pe orizontala a fost intr-o singura directie si gata. Imediat ce mi s-a parut ca a incetat am luat-o la fuga spre casa. Acasa insa nu se intamplase mai nimic. Aparusera cateva fisuri in tencuiala la interior dar cam atat. Restul zilei a trecut normal si a venit sera. Cred ca ma uitam la televizor sau nu mai stiu exact ce faceam cand a inceput al doilea. Sincer nu ma asteptam sa fie la fel de dur ca primul avand in vedere ca nu trecusera nici 12 ore. Asa cum am povestit la cel din '86 nu stiu de ce dar in dorobanti seismul are un ecou - incepe sa vibreze pe verticala casa si cu cat tine mai mult cu atat va fi mai ampla miscare pe orizontala, inceteaza vibratia pe verticala si instantaneu loveste unda S dupa care urmeaza o pauza de mai multe secunde iar apoi fenomenul se reia in intregime dar un pic diminuat. In pauza dintre am destul timp sa ies pe strada. Asa am facut si acum. Cert este ca de data asta fata de '86 nu mi-a placut faptul ca la un interval de timp asa mic au fost doua seisme cam de aceiasi putere. Asa ca m-am plimbat prin cartier pana dimineata aproape dupa care am revenit in casa. In casa nu s-a intaplat nimic semnificativ in afara de faptul ca fisurile de la seismul de la pranz s-au mai lungit un pic sau au mai aparut cateva noi. Toate erau superficiale adica doar in tencuiala de la sarcinile care aparusera in timpul seismului. Spun asta pt ca la un moment dat dupa 1990 am renovat la interior si unele cazuri am dat jos tencuiala partial pt a verifica fisurile sa nu fie si in zidarie.
     
  8. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    deeJayOg

    Cutremurele astea două sunt responsabile pentru frica mea de cutremure în general. Aveam 7 ani și eram la bunicii mei (Buzău, bloc de 4 etaje). Știu că eram pe scări, ajunsesem la parter când am văzut vecinii cum ieșeau în grabă pe ușa blocului.
    În mintea mea de copil am crezut că "au băgat carne la alimentara" - încă nu înțelesesem eu mare lucru după Revoluție și știam mersul cartierului [​IMG]. Am zbughit-o rapid pe scări înapoi ca să o anunț pe bunica că e carne la alimentara [​IMG]. Când am ajuns la etajul 2 a început zguduiala puternică; abia mai stăteam în picioare. Aproape când terminasem de urcat scările etajului 2, cu chin, m-am dezechilibrat complet. Am căzut de-a latul scărilor de la etajul 2 practic până la etajul 1. Am avut noroc că m-am rostogolit pur și simplu pe fiecare scară. Îmi aduc aminte și acum că nu înțelegeam nimic - nici nu știam ce e ăla cutremur. Știu doar că strigam Ajutor - pentru că eram neputincios și speriat.
    După ce s-a terminat, am urcat repede de unde căzusem, până la 3. Aveam doar câteva vânătăi. Inițial am urlat că e "carne la alimentara" și când toată lumea s-a panicat când au aflat că eram pe scări tot timpul, am început să plâng pentru că îmi aminteam.
    Colac peste pupăză, a venit al doilea. De atunci am avut 2 săptămâni în care nimeni nu se mai înțelegea cu mine. Eram speriat la culme și nu vroiam să mai stau singur sub nici o formă.

    Ca și idee, îmi aduc aminte și acum ce scandal i-a făcut tata vecinului de la parter, care aparent simțise cutremurul și ieșise afară din casă; m-a vazut; se uita și el și soția lui la mine, dar nici unul dintre ei nu a strigat după mine să nu urc înapoi pe scări... Deh... la panică te aștepți la orice de la om.
     
  9. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    gsteph:

    conform traditiei incepute in '86 am petrecut ambele cutremure in chiloti! [​IMG]
    aproape lecturand, adica mai rumegam ceea ce tocmai incheiasem de citit.

    eram student la fizica, in caminul G1 din Magurele, intr-o camera de la parter chiar langa iesirea de serviciu. adica a femeilor de serviciu... in fine... personal de intretinere...

    ziua: terminasem de citit un curs sau laborator... bateam marunt din buze... si voiam sa trag un pui de somn de 1-2 ore ca urma ceva curs sau laborator. apoi a inceput sa huruie caminul, amplitudinea parca nu era prea mare dar sigur zgomotul a fost oribil. s-a terminat cand eram deja la iesirea de serviciu, insotit de cativa colegi care si ei erau plasati in camere apropiate iesirii. vreo 2 momente de jena ca erau 2 femei de serviciu pe afara [​IMG]. cred ca nu le observasem spaima pe fete.

    noaptea: citisem ceva SF, nu mai tin minte, cred ca adormisem de cateva minute. aceeasi costumatie (cum altfel). acelasi huruit oribil, clatinatura a fost mai blanda, dar pe fond buimac mie mi s-a parut mai zdravana. s-a incheiat parca mai repede. a urmat o noapte vesela, un soi de pelerinaj in zona caminelor, prilej de ciocniri... nu de placi tectonice desigur. [​IMG]

    din amintiri si povestiri ale colegilor din Bucuresti imi dau seama ca acelasi comportament haotic ne-a manat si pe noi studentii la fizica.
    nu am avut noi nici o treaba cu fizica pamantului si acum as zice ca nici ratiunea... la 22 de ani eram zmei.

    ma intreb cu ingrijorare ce s-ar intampla acum prin caminele studentesti...
     
  10. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    dizzy:

    Eram pe strada. A fost fabulos cum vibra stalpul de iluminat. Apoi cand am ajuns la liceu ne-au trimis acasa ca s-a fisurat un perete...
     

Distribuie pagina asta