1. Iti multumim ca ne vizitezi! Te rugam sa te inregistrezi sau sa te autentifici pentru a participa la discutii si pentru a putea accesa forumurile disponibile doar utilizatorilor inregistrati.
    Înlătură notificare
  2. Acesta este noul forum Cutremur.net! Pentru a putea participa la discutii dar si pentru a accesa continutul rezervat membrilor va trebui sa va inregistrati din nou. Vechiul forum a fost arhivat si poate fi accesat in continuare la http://forumvechi.cutremur.net.
    Înlătură notificare

Cum era pe vremea lui Ceausescu?

Discuție în 'Cafenea' creată de Raluca2, 17 Mai 2016.

  1. Raluca2

    Raluca2 New Member

    Eu nu am apucat sa traiesc in perioada aia si ma gândeam ca poate strângem aici niste amintiri ale voastre ca sa imi fac si eu si cei care nu au prins perioada aia o idee cum era atunci...
     
  2. vio71

    vio71 New Member

    Fetelor, azi am simti un miros ciudat si mi s-a facut pofta de creveti ca si pe vremea lui Ceausescu.

    Erau niste chestiutze mici (ca niste chipsuri) care se puneau in ulei fierbinte si se faceau mari, albe si pline de basicute micute.

    Dupa vremea lui Ceausescu am mai gasit, dar erau ceva chinezesti si nu stiu cum se numeau. :(

    Acum am o pofta de ele si a inceput deja sa ma doara capul asa cum ma doare cand poftesc ceva. :oops:

    Stiti cumva cum se numesc cu adevarat?

    Daca cineva e in SUA, poate stie sa-mi zica daca se gasesc si cum se numesc aici?
     
  3. ciuby

    ciuby New Member

    1. Cartușul de Kent. Te scotea din orice încurcătură, cum ar fi trecerea cu maşina pe roșu sau în cazul în care aveai nevoie să deschizi ușile unităţilor comuniste de alimentaţie pentru a face rost de carne sau ulei. În Ardeal, echivalentul cartușului de Kent erau cuțitele și pixurile (numite fușeraie) realizate în fabrici şi pe care le ofereai drept mită.

    2. Rația de portocale. Mulți români făceau eforturi supranaturale (vezi punctul 1) pentru a face rost de Crăciun fie de un kilograme de portocale, fie de banane pentru copii. Deși le primeau sub brad, cei mici nu aveau voie să mănânce decât una pe zi pentru a le ajunge mai multă vreme.

    3. Program TV de două ore. Astăzi ne arătăm supărarea când, asaltați de telenovele şi emisiuni de prost gust, spunem că nu avem la ce ne uita la televizor. Azi - eufemistic, înainte de ’89 era o realitate. Programul TV conținea doar realizările tovarășului și, în cel mai bun caz, un film nord-corean “prieten”.

    4. Circulația alternativă duminica. Înainte de Revoluție, străzile nu erau aglomerate. O mașină costa nu mai puțin de 70.000 de lei, o sumă uriașă. Dar pentru că benzina era din ce în ce mai greu de procurat (exista și aici o rație lunară), Ceaușescu a decis ca mașinile să circule alternativ. Cele care aveau ultima cifră a numărului de înmatriculare cu soţ circulau o duminică, cele care se terminau în cifră fără soț mergeau cealaltă duminică.

    5. Cartela de pâine. Raționalizarea hranei a fost o măsură care s-a impus de la sine pe fondul accentuării sărăciei în anii ’80. Nu mai știu sigur, dar eu, un puști de 10 ani, parcă aveam dreptul la trei sferturi de pâine pe zi.

    6. Sticlele de lapte ca tezaur. Sigur că acum orice copil își strange banii într-o pușculiță fie sub forma unui porcușor sau a unui alt animal. Înainte, rolul de pușculiță revenea sticlei de lapte cu gură largă în care îndesam monede de un leu, cele mai valoroase fiind de cinci lei, care păreau mai degrabă de tablă albă.

    7. Ofertă: la un produs cumpărat mai plătești încă unul. Aici autoritățile erau foarte inventive. De exemplu, cafeaua trebuia să o cumperi la pachet cu ghearele de pui pe care nu le puteai folosi la nimic. La fel, dacă voiai să cumperi cultură, o carte (să zicem un Marin Preda) se putea achiziționa doar dacă mai plăteai pentru una, de obicei de propagandă, pe care, altfel, nu ai fi dat niciodată bani.

    8. Campionatul Mondial văzut la vecini. Sudul ţării era privilegiat pentru că oamenii își îndreptau antenele tv (multe făcute artizanal în fabrici și uzine) spre sârbi și bulgari și, printre purici și dungi, vedeau competiții de fotbal pe care TVR nu le difuza. Eu, ca rezident în mijlocul Ardealului, la Alba, nu prindeam nici un vecin, așa că în timpul Campionatului Mondial din 1986 ne-am mutat cu vreo jumătate de oraș - seară de seară – pe dealuri pentru a prinde, cu ajutorul unor antene gigant, Mondialul din Mexic. A fost un fel de Woodstock fotbalistic de o lună.

    9. Sacrificarea animalelor pe ascuns. Pentru că proprietatea privată fusese abolită la sfârșitul deceniului cinci, nimeni nu avea voie să dețină mai mult de câteva găini, un câine și o pisică în curte. Așa că obiceiul tăierii porcului fusese interzis. Acest lucru se făcea pe ascuns, contra unei pungi de carne date milițianului. În schimb, sacrificarea unui vițel era un act de mare curaj, deoarece pentru așa ceva se pedeapsa era de închisoare.

    10. Figuranții din întreprinderi. Megafilmele istorice sau cele care surprindeau realitățile de pe șantiere aveau nevoie de mii de figuranți. Astfel încât se apela la muncitori, dar și la soldații în termen aflați în unități. Nu de puține ori în filme au apărut aberații precum romani cu ceasuri pe mână sau filme istorice de la anul 1600 în care se vedeau stâlpi de electricitate.

    11. Muncile agricole făcute de copii. Pe 15 septembrie nu începeau cu adevărat orele de școală. Cei din școala generală erau obligați să adune măceșe și fructe de pădure, iar elevii de liceu mergeau, cel puțin două săptămâni, la muncile câmpului. Nu trebuie uitat că – mai ales în școlile de la țară – erai obligat să faci insectare sau ierbare.

    12. Manifestațiile megalomane de pe stadioane. Le știe toată lumea. Eu am participat la una singură, în 1986, când tovarăşul Ceaușescu a venit cu elicopterul la Cugir. Am ajuns dimineața la stadion și au început repetițiile. Perfecționismul era atât de ridicat încât un individ îl juca pe Nicolae Ceaușescu coborând din elicopter. I se dădea onorul, noi aplaudam, scandam etc. La un moment dat, actorul Ceaușescu s-a împiedicat iar cel care conducea repetiția l-a certat. A fost un gest de mare îndrăzneală.

    13. Umflarea producției. Dacă producţia la hectar raportată de prim-secretarii de judeţe la centru ar fi fost adevărată, ar fi trebuit ca România să încorporeze și un sfert din teritoriul Ucrainei. Realitatea de pe câmp era mult mai tristă, dar chiar şi aşa recoltele ar fi putut hrăni populaţia României. Din păcate, obsesia lui Ceaușescu de a da totul la export a dus la penurie în țară.

    14. Cultul personalității în literatură. Era greu de înțeles și atunci, dar mai ales acum, de ce un om – Ceaușescu – simțea nevoia să fie adulat în poezii și în romane. De ce accepta asta? Și, mai ales, cât de elastică era coloana vertebrală a celor care acceptau să scrie despre cel mai iubit fiu al țării.

    15. Apartamentele de tip “cutie de chibrituri” în loc de case. Uniformizarea în comunism trebuia să fie și la nivel locativ. De aceea, casele au fost demolate și în locul lor au fost înălțate blocuri uriașe, gri, adevărate dormitoare suprapuse, înghesuite, în care îți puteai auzi vecinul când sforăia ori trăgea apa. Cu adevărat, în comunism nu exista intimitate.

    16. Întreruperea curentului electric. Mă uitam, iarna, cu nerăbdare la ceas, așteptând să se facă ora 19.00. Atunci se auzea un prim urlet de bucurie. Se lua curentul, la lampă nu îți puteai face temele pentru că îți stricai ochii, așa că ușa se deschidea pentru patinaj sau alte jocuri. Un alt chiot se auzea la ora 21.30, când revenea lumina pentru ca muncitorii să se pregătească de culcare.

    17. Apa caldă raționalizată. În toate marile oraşe apa caldă şi căldura erau raţionalizate. În Alba, spre exemplu, programul de apă caldă era marți și joi de la 19 la 21. Pentru cinci minute în plus trebuia să te rogi la doamna de la centrală. Altfel, urma să încălzeşti nişte oale uriaşe la bucătărie, pe care orice gospodar de la bloc le avea în dotare.

    18. Obsesia notelor mari la matematică. În general, în comunism, dacă nu voiai să fii muncitor trebuia să te faci inginer. Ca să te faci inginer trebuia să fii bun la matematică. Învăţământul era astfel croit încât chiar şi elevii care aveau înclinaţii spre alte discipline, cum ar fi cele umaniste, trebuiau să înveţe formule şi ecuaţii pentru că altfel nu ar fi absolvit liceul.

    19. Promovabilitate de 100% la şcoală. E drept, părinții erau foarte atenți cu educația propriilor copii, chiar dacă peste tot se întâlneau accente brutale. Dar, oficial, în regimul comunist toți terminau 10 clase, nu era voie să existe analfabeți, iar corijența era interzisă. Promovabilitatea trebuia să fie de 100%.

    20. Ieșirile de sâmbătă seara. Ca și întreaga societate, distracția era controlată în comunism. Eu, recunosc, nu am prins petrecerile clandestine cu magnetofoane și muzică occidentală ale studenților. Eram prea mic. Dar pot să vă confirm că în timpul săptămânii stingerea se dădea la ora 22. Se admiteau cel mult întâlnirile la un suc sau o prăjitură în mijlocul zilei.

    21. Imposibilitatea de a călători. Azi ni se pare o aberație, atunci nici nu ne gândeam că va veni o zi în care aceste bariere se vor nărui. De aceea, vorbeam de un masiv turism de interior. Și astăzi multă lume privește cu nostalgie la vacanțele de altădată de la Eforie, Felix sau Herculane. Stațiuni care au decăzut din cauza concurenței externe și a lipsei de implicare a autorităților actuale.

    22. Mașina unică. Nu exista pe străzile patriei decât un model de mașină – Dacia. Care a suferit, înainte de 1989, foarte puține modificări de imagine. De obicei, un om al muncii avea o singură maşină pe tot parcursul vieţii. Evident, o Dacie. Regula nu se aplica însă nomenclaturiştilor.

    23. Echipa-stat. Și în sport politica decidea absolut tot. Astfel, două echipe strângeau crema fotbaliştilor – Steaua și Dinamo, care, bucurându-se de protecție politică, nu puteau fi învinse de celelalte competitoare. Așa se ajungea la blaturi sau amenințări dacă vreo echipă din provincie emitea pretenții. A fost, în mare parte, o competiție internă trucată.

    24. Țăranul la bloc. În satul unde m-am născut eu, sistematizarea s-a mărginit fix la două blocuri. În unul dintre ele au fost mutate personalitățile satului: polițistul, medicul veterinar, iar cel de-al doilea bloc nu a fost finalizat. Astăzi, în bloc nu funcționează nici apa și nu beneficiază nici de canalizare.

    25. Momente vesele. Astăzi, să îți petreci Anul Nou în fața televizorului rămâne printre ultimele opțiuni pe care le ai, drintre miile de petreceri și sejururi diverse. Înainte de ’89, de Anul Nou programul de televiziune era nonstop şi chiar aveai la ce să te uiţi, cum spun azi cei mai în vârstă: scheciuri cu mari actori, muzică fără doctrină.
     
  4. Alex

    Alex Active Member Staff Member Administrator

    Vreau sa fac niste comentarii legate de raspunsul anterior:

    Incorect. Au fost si perioade cu 8-12 ore pe zi, au fost si perioade cu 3 ore de program pe zi. Erau si seriale (Mark - omul din Atlantis, unul din ele) si filme straine si romanesti. Erau si filmele cu Louis de Funes, si in general se difuzau unele filme care rulasera si in cinematografe, nu erau doar filme nord-coreene.

    Uite un exemplu de program tv din 1974:

    radio-tele-scoala-1974-43-32.jpg

    Si chiar si in 1985 cand se redusese programul de TV in timpul saptamanii la 2 ore (in timpul saptamanii) si nu mai ramasese decat un singur post de televiziune erau filme si seriale:

    radio-tele-scoala-1974-43-32.jpg 1985-02-27a-miercuri-tv.jpg 1985-02-25a-luni-tv.jpg 1985-02-24a-duminica-tv.jpg

    In Bucuresti nu a existat cartela de paine.

    De fapt exemplele sunt luate din filme straine. Iar figurantii care sunt folositi in prezent sunt la fel ca cei de atunci: oameni obisnuiti care vor sa isi rotunjeasca un venit. Nu conteaza educatia sau unde lucreaza. Figurantii de azi nu sunt actori cu ATF-ul terminat.

    Analfabetismul de atunci nu era nici 0,001% din cat este acum :(

    Toata fraza asta este incorecta, nici nu am ce corecta la ea.
     
    Ultima editare: 22 Mai 2016
    Roxy și cnya apreciază asta.
  5. ciuby

    ciuby New Member

    O epoca de tot cacatul, abia supravietuiam in frig si intuneric fara medicamente si mancare... si pe voi v-a apucat nostalgia....
     
  6. dulcica

    dulcica New Member

    Nu am prins perioada aia... dar din ce am auzit numai bine nu era...
     
  7. vio71

    vio71 New Member

    UNII VĂ MINT spunându-vă că s-a trăit permanent prost între anii 1965 - 1989.

    MINCIUNA GROSOLANĂ : În anii 70 erau în magazine, 10 -20 de feluri de salamuri, de brânza și de carne...Portocalele, Bananele, Merele, Perele, Cireșele (când era sezonul) și orice fel de alte fructe românești se găseau din abundență ...

    Mâncam 3-4 mere ori de câte ori veneam de la școală după ce mâncam de-amiază. Era un fel de felul III.

    Penuria a început DUPĂ anii 80.

    In anii 70, bananele, portocalele dar si fructele românești erau peste tot. Tot ce scriu alți, cum că nu era așa, e o minciuna grosolană.

    Iată o astfel de minciună: "Primele mele triste amintiri din „iepoca” comunistă sunt de la câțiva anișori, 6-7, în anii ’70, când așteptam cu stoicism să se coacă pe șifonier puținele banane pe care le puteau găsi părinții mei la Alimentara și care mai întotdeauna erau verzi, necoapte"

    Nici vorbă de așa ceva în anii '70. Puteai cumpăra banane, portocale, grapefruit-uri sau lămâi câte vroiai. E o minciună că erau "verzi"...Cele verzi au apărut mult după anii '80, ca mai apoi să dispară de tot...Ne făceam în mod curent acasă suc de lămâie, storcând cu mâna lămâile naturale, punând apă și două lingurițe de zahăr. Sucul era minunat. Și aveam și un pahar înalt și perfect cilindric. Când vroiam să fie sucul și mai bun storceam două lămâi. Mai ales după ce fugeam câteva ore prin praf, la fotbal, era minunat.

    Între anii '70-'80, cu 4-6 lei iți luai 100-200 de grame de salam sau parizer - și alea de atunci, nu erau deloc mizeriile de azi cu e-uri , mațe și zgârciuri tocate....Pe clasa 2-a - 3-a, mergeam în pauza mare la magazin și ne luam corn cu salam cu doar câțiva lei...Îmi lăsa mama mărunțis sa-mi iau ceva de mâncare.

    Am fost în tabără cu școala sau cu liceul, aproape în fiecare an, începând din clasa IV-a ...O tabără costa intre 300 si 500 lei 10-12 zile.

    Întreținerea la bloc (3 camere) era de 50 lei vara și în jur de 100-120 lei iarna...salariul minim era de 1800 de lei apoi s-a făcut 2000 de lei...Salariul mediu era de 2500 de lei...NET: impozitul pe salariu și orice altă taxă au fost scoase.

    Venea stomatologul la școala și îi consulta pe copii și ii programa pe copii la cabinetul dentar.

    La gravide mergea medicul acasă sa le vadă și înainte și după ce nășteau.

    Te lua poliția de pe stradă dacă nu munceai...și-ți dădea un loc de muncă. Te urmăreau mai apoi să vadă dacă te duci la servici. Nu exista șomaj.

    Foarte, foarte mulți oameni primeau case de la stat (apartamente) pentru care plăteau chirii MODICE - chiria era de aprox. 50 de lei pe luna.

    Un bilet de autobuz era in anii '70 - 50 de bani , în anii '80 a ajuns 1 leu, în 1989 a ajuns 1.20 lei

    Sunt antibolșevic ca opțiune politică, dar NU CU MINCIUNI se scrie istoria....Da, a fost frig în ultimii ani și magazinele au fost goale. În ele se mai găseau doar macaroane și conserve de pește...Dar nu a fost tot timpul așa.

    Îmi amintesc când în anii 1987-1989, în plină penurie de alimente, îmi cumpăram conserve de pește amintindu-mi de cornul minunat și de salamul gustos ce-l mâncam cândva. Sincer nu era rău nici peștele: atât cel marinat cât și cel în ulei erau foarte bune. Dar nu puteai mânca doar pește.

    Curtea școlii era permanent deschisă inclusiv în vacanțe.

    Se juca fotbal de dimineata pana seara (mai putin dacă aveau unii ore de sport și nu faceau în sală)...

    Mergeam vara și dădeam cu mingea și racheta de tenis la peretele școlii, undeva în zona unde nu erau geamuri...Nu mi-a zis nimeni niciodată nimic...La ștrand un bilet pentru o zi întreagă era pentru un copil 3 lei apoi către 1989 s-a făcut 5 lei...Cu toate astea, recunosc că mai și săream gardul împreună cu alți copii.

    Nu de puține ori se spărgea la școală, din greșeală, câte-un geam de la o minge de tenis sau de fotbal și nu era nici un scandal : se-nlocuia geamul și gata. Bicicletele erau peste tot: copiii aveau Pionier, Pegas sau Tohan. Patinoarele la fel: cânta muzică uneori, și-ți dădeau ceai cald.

    Cu siguranță am avut o copilărie foarte fericita și n-am văzut în jurul meu copiii care sa nu aibe una la fel...Și am crescut într-un cartier obișnuit într-un oraș prăfuit de provincie.

    Vorbesc ca unul care am trăit vremurile alea ca și copil...

    Nu poate veni un MINCINOS sa spună ca de-abia puteai cumpăra câteva banane verzi în anii 70

    În 1989, profesorii aveau salarii între 2200 și 3500 de lei (mama era profesoară) după vechime și gradele pe care și le puteau lua.

    Inginerii erau cu ceva mai bine plătiți ca profesorii cu aceeași vechime în muncă.

    Un debutant începea întotdeauna cu salariul minim (1800 și mai apoi 2000 de lei). Dar după câteva luni era trecut pe primul nivel de salarizare din specializarea lui.

    La televizor se transmiteau în anii 70 aproape toate competițiile sportive TENIS, FOTBAL, RUGBY, ATLETISM, OLIMPIADE etc...erau filme americane și englezești câte vrei: seriale, foiletoane, cinematecă etc.. ..programul începea la 10-11 dimineața și mergea pana la 24 sau la 1 noapte...reducerea programului s-a petrecut treptat după anii '80.


    Meciurile lui Ilie Năstase de la Turneul Campionilor erau transmise în direct noaptea la 1, 2, 3 dimineața. Ca și notele de 1.00 (nu era loc pe afișaj) ale Nadiei Comăneci, de la Olimpiada de la Montreal. Când juca Dobrin, doar un simplu meci în campionat, străzile se goleau și mergeam să-l vedem. Ce să mai spun de Craiova lui Balaci sau de Steaua?

    Siguranța, noaptea pe străzi, era maxima ...te-ntâlneai cu un milițian, dacă nu la prima străduță, atunci la a doua...Cinematografele, ștrandurile, terasele, cofetăriile toate avea prețuri modice: o prăjitură costa 2.50 - 3 lei. Erau și cu 1.50 dar și mai bune și mai mari cu 4-5 lei. Savarinele îmi plăceau cel mai mult și nu erau scumpe. Și Doboșurile erau bune sau Indienele.

    Despre ce vorbim? Țara DUDUIA de noi CONSTRUCTII..erau MACARALE peste tot ...

    Noi cartiere de locuințe se ridicau peste noapte în fiecare oras....Mi-amintesc cum ne jucam câteodată seara, urcând fugind scările de beton nefinisat, prin blocurile aflate în construcție.

    Trenurile pe distanțe lungi ajungea cu 2-3-4 ore mai repede ca azi...

    Cu un salar MEDIU iti putea face lejer un concediu de 10-12 zile la mare

    E adevărat: la orele de vârf autobuzele erau aglomerate.

    Cărțile din Biblioteca pentru Toți erau 5 lei bucata. S-a tipărit atunci aproape toată Literatura Națională și Universală. Plus cărți de filozofie, de istorie sau de critică. Când luau salariul, tata și mama veneau fiecare cu sacoșa cu cărți acasă, așa cum veneau cu roșii și ardei.

    Și erau cărți una și una. Mai târziu, cărțile din Biblioteca pentru Toți au devenit 10-12 lei. dar nici așa nu erau scumpe.

    Ne duceau cu școala, la Cinematograf și la Teatru. Excursiile cu școala erau cel puțin una pe trimestru. Pe stadioane copiii aveau intrarea liberă. La noi în oraș, echipa juca în Divizia C și câteodată, mai intra și-n B. Dar eram cu toții mândri de ea.



    A NU SE CONFUNDA ANII 70-80 CU CRIMELE BOLSEVICE DIN ANII 50....CARE AU FOST DE GROAZĂ. Ce mi-au povestit părinții și bunicii mei întrece orice închipuire.

    Laptele (despre care unii mint în alte articole "că plângeau după el"), ți-l lăsau cei de la fabrică, în fiecare dimineață direct în scara BLOCULUI...

    Puneai sticla goală în niște lădițe și găseai dimineața, O ALTĂ STICLĂ PLINĂ. Prețul în anii '70-'80 - 2.20 lei litrul apoi s-a făcut prin anii '80 - 3 lei...apoi a fost 3.30

    Banii îi lăsai într-o cutie de carton (nu-i fura NIMENI cum nu fura nici laptele din lădițe), sau suna cel cu laptele o dată pe săptămână la ușă...

    După anii '80, chestia asta a dispărut...

    Dimineața mă trezea câteodată, zgomotul celor care veneau cu lăzile cu lapte la fiecare bloc.

    Admiterea la liceu și la facultate au fost printre cele mai corecte și mai bine organizate concursuri la care am participat. La fel erau și Olimpiadele școlare. Nu conta statutul social al celor care dădeau examen.

    Și, atenție: eu am crescut într-un oraș de provincie din ARDEAL, nu în BUCUREȘTI și nici în vreo capitală de județ...Dar era LA FEL peste tot.

    Ceea ce vă povestesc eu AM TRĂIT. Ce vă povestesc SUNT FAPTE nu e apologie, nu e propagandă ...sunt fapte.

    AM POVESTIT exact ce am trăit. ...Nu contează ce regim a fost sau ce regim ar fi fost : Aș fi spus exact ce am trăit indiferent de regim. Cine vă spune că n-a fost așa VĂ MINTE.



    Desigur o poveste separată ar trebui scrisă despre magazinele ajunse aproape goale după anii 1985...
     
    Ana Maria, aleksander, Roxy și alți 2 apreciază asta.
  8. cnya

    cnya New Member

    Am trait destul in perioada aceea si subscriu la tot ce a scris vio71.

    Cateva completari:
    Existau pe strada tonete cu sirop de zmeura sau visine NATURALE, 25 de bani, apoi a crescut la 50 de bani.
    (nu existau pahare de unica folosinta, paharele din sticla groasa erau spalate cu un jet firav de apa),
    O convorbire telefonica la tel public costa 25 de bani si dura la infinit (existau si cozi la telefonul public :)) ), dupa anii '80 s-a scumpit si era cu timp limitat.
    Existau pe strada cantare cu moneda, 25 de bani. (Aveau oglinjoara si scria pe ele "Balanta Sibiu"), au disparut toate dupa anii '80
    Existau batoane (cornuri) cu mac, 1leu. Cornurile "Sinaia", o bunatate, 25 de bani. Nu se compara cu nimic din ziua de azi.
    Grisine, mentosan, pufarin, toate dulciurile erau cu ingrediente naturale, coloranti din fructe, sfecla, coloranti naturali.
    Brifcor, suc de portocale, o bunatate! (Cam scump, 5-6 lei o sticluta de 0,3L) Nu se compara cu nimic din comert din ziua de azi.
    Laptele de care vorbea mai sus vio71, avea grasime sub capacul din poleiala de aluminiu si facea "caimac" cand il fierbeai. Adica era lapte pe bune! Totusi, sticlele erau refolosibile si cam jegoase, navetele de lapte erau din sarma galvanizata si erau mereu jegoase.
    Berea era foarte buna, DAR, era cu "sticla la schimb" iar sticlele de 0,5L se potriveau cu alea de ulei de gatit, multe sticle cu resturi de ulei ajungeau la fabricile de bere si erau spalate asa bine incat te trezeai cu un gat de ulei daca nu cascai bine ochii la ce e in sticla...
    Cea mai proasta paine, cea care se dadea la porci, pe care o mancau si soldatii, era mai MULT mai buna si mai sanatoasa decat orice asa-zisa paine din ziua de azi din comert. Credeti-ma, stiu ce vorbesc. (Adevarul este ca mucegaia repede, nu existau conservanti).

    Pana in anii 80 nu erau grilaje la geamurile de la parterul blocurilor,
    Copiii umblau "cu cheia de gat" ore intregi la joaca, pana veneau parintii de la munca, fara sa fie atacati, jefuiti, rapiti
    Copiii cu role sau cu biciclete nu purtau genunchere si casti de protectie si nu-si crapau capetele ca acum.
    Oamenii erau mai simpli, mai sinceri, nu se urau ca acum, se practica foarte mult serviciu contra serviciu.
    Cei care lucrau in fabrici si uzine aveau posibilitatea sa "ciupeasca" cate ceva (materii prime, produse finite) cu care mai faceau "mic comert" si completau venitul familiei. (Evident, erau unii care "sareau calul")
    Eu eram electronist, am lucrat in cercetare pentru petrol, pentru industria bumbacului, aparatura de masura, granulometrie cu laser, gaz cromatografie, chestii, bla blabla!
    Ce vreau sa spun este ca aveam acasa propriul atelier de electronica, foarte bine dotat. Afisajele cu cifre rosii si manunchiurile de fire atarnand erau la ordinea zilei. Era un hobby, pur si simplu! Inca nu venise moda cu filmele americane in care un afisaj cu cifre rosii baga spaima in toata lumea. Nu mi-au venit niciodata militia sau securitatea la usa. Daca cineva ar mai avea asa ceva acasa in ziua de azi, mascatii ar sparge usa imediat :))
    De mine nu s-a luat niciodata militia si securitatea, cu toate ca gura mea era cam mare si debita numai prostii politice antisistem si bancuri politice. Eram naiv, stiu.

    Si inca ceva, foarte interesant pentru acest forum, dupa parerea mea:
    Imediat dupa cutremurul din '77, Ceau a dat ordin ca armata sa traga fara somatie in toti cei care jefuiau cadavrele. Putin stiu ca "hienele" incepusera sa taie degetele cadavrelor care aveau inele, sa scoata portofelele si dintii din gura victimelor de sub daramaturi. Doar asa a reusit sa potoleasca "hienele". Acum nu mai avem armata.


    Cei care scriem lucruri pozitive despre vremurile acelea nu inseamna ca le regretam, nici vorba despre asa ceva. Dar au fost si lucruri bune si bine facute, cu mult efort si sacrificiu, care au fost distruse complet si date uitarii.
     
    vio71, aleksander, Roxy și încă o persoană apreciază asta.
  9. cnya

    cnya New Member

    Cateva mici completari:
    Era foarte nashpa sa locuiesti in capitala, la bloc, sa n-ai apa calda, sa nu poti sa-o incalzesti.
    Era foarte nashpa sa ai copil mic si sa ai resou sa incalzesti apa si mancarea, ca atunci cand ti-era lumea mai draga se oprea si curentul. Scutecele pe vreamea aia se spalau si se uscau pe sarma, nu erau de unica folosinta.
    Astea erau cateva din multele lucruri care te terminau psihic.
     
    vio71 și Roxy apreciază asta.
  10. cnya

    cnya New Member

    Vezi link-ul asta, sper sa nu mi-l stearga:
    https://ninulescu.wordpress.com/2012/03/18/crevetii-vietnamezi-chips-urile-copilariei-mele/

    O sa recunosti cutia originala.

    Imi aduc aminte ca a existat o vreme in care in Alimentara nu se mai gasea NIMIC in afara de creveti vietnamezi si sampanie Zarea de 63 lei. Creveti, sampanie, creveti sampanie ATAT :((

    Din punctul meu de vedere n-as mai manca acum asa ceva, nu-i deloc ok pentru stomac.
     
    vio71 și Roxy apreciază asta.

Distribuie pagina asta